Bebe pasaport

Am luat decizia ca Filip are nevoie de pasaport. Am platit taxa de 260 de lei si ne-am prezentat la Directia Pasapoarte cu copilul imbracat frumos in camasuta, gata de pozat.

Lasam masina intr-o parcare improvizata, intra tati sa copieze acte intr-o ghereta, strabatem curtea in care cativa conationali cu dor de duca se relaxeaza la cate o tigara si ajungem in fata ghiseelor dedicate copiilor, unde gasim alti doi copilasi cu parintii lor. Mobila veche, niste banci de scoala de cand era mama eleva pe post de mese, o canapea usor cazuta pe care stateai ca pe vine. Lasam hainele pe bancile vechi si incepem sa ne jucam cu Filip ca sa treaca timpul. La nici 5 minute apare de dupa o usa pe care scria ofiter de serviciu un barbat tanar in uniforma, rupt dintr-un film autohton parca si intreaba catre noi, toti parintii care asteptam: "probleme ceva?". Ne ia prin surprindere atat cu intrebarea cat si cu posibilitatea aparitiei unor probleme intr-o sala de asteptare. Doar suntem la pasapoarte, nu la politie. Un tatic ii raspunde totusi nevos ca dureaza prea mult, ca ar trebui sa se faca programari, etc. Ne propunem sa ne pastram buna dispozitia si sa ne jucam cu Filip in continuare.

20 de minute mai tarziu. Trece o doamna dintr-un birou in altul si in zbor ne comunica faptul ca s-a stricat log in-ul. De cand am venit nu a iesit nimeni din cele doua ghisee.
Filip topaie linistit la tati in brate.

30 de minute de la venirea noastra. Intra un nene mustacios in negru direct catre ghisee, facand abstractie de noi cei ce asteptam. Taticul impacientat il anunta ca exista o coada, mustaciosul ii zice ca el avea rand. Unde? Nu stim. Apar si doi copi de vreo 7-10 ani, stau toti lipiti de usa si in final intra. In sala de asteptare se mai asaza o doamna cu un bebe de vreo luna.
Filip sta la tati in carca si rade la toata lumea.
La cat de zambaret e el, ma gandesc cum o sa stea el serios la poza pentru pasaport.

40 de minute mai tarziu. Apare un cuplu plin de culoare cu un copil. Se fataie un pic, prind usa deschisa si intra. In sala de asteptare suntem tot noi, 3 perechi de parinti cu 3 copii.
Filip leaga o conversatie cu R, baietelul de un anisor si 4 luni. Filip: "mm", R: "mm". Si tot asa.

50 de minute mai tarziu intra in sfarsit cei doi copii din fata noastra. Urmam noi!
Filip sta cu funduletul pe umarul lui tati si studiaza hartiile de pe pereti.

Dupa aprox. o ora de asteptare intram si noi. Este un spatiu mic, delimitat de geamuri termopane care nu ajung pana in tavan sau pana in peretele din spate, astfel incat ofiterii de pasapoarte sa poata comunica intre ei. La birou sta o doamna draguta, dotata cu calculator si un aparat foto. Pe partea noastra exista un scaun de lemn si un cuier in perete in care ne agatam hainele si gentile.

Dam actele, copiile si asteptam scrie doamna datele in calculator. Filip incepe sa ma caute de tzitzi. Ii e foame si se freaca la ochisori a somn. Spatiu pentru alaptat nu exista, iar in vanzoleala din mica sala de asteptare doar o femeie cu sursa de hrana bebeluseasca la vedere mai lipsea. Il ia tati ca sa uite de fomica.

Dupa 5 min haideti sa facem poza. "Copilul sta in picioare?" Da, dar sustinut de manute. Nu e bine.
Doamna ia o foaie de hartie, o pune pe scaun si-l invita pe tati sa stea cu piciorul pe scaun si sa-l tina pe Filip pe picior in lateral. Bebe trebuie sa stea drept si sa se uite la aparat. Doamna ia ratusca din dotare si o chitaie cu mana stanga, iar cu dreapta incearca sa dea clic cu mouse-ul ca sa faca poza. Filip vede ratusca, rade, deschide gurita mare (lui ii place sa bage in gurita ratustele de baie). Eu in spatele doamnei i-l arat pe Mozi, ursuletul preferat. Filip se bucura si rade fericit. Doamna ar vrea sa stea cu gurita inchisa, tati incearca sa i-o inchida, Filip se intoarce. Si uite asa trec 5 minute, cu cateva poze pe ecranul calculatorului, nici una potrivita. Doamna il cheama pe colegul din ghiseul alaturat ii arata o poza "e buna?" "da, e buna". Asta ramane. Vad si eu poza, are un zambet pe toata fata.

Asa va fi pasaportul lui Filip pe urmatorii 3 ani: cu un zambet larg pentru toti ofiterii din aeroporturi.

12 martie: Azi a ridicat tati pasaportul de bebelus. E valabil 3 ani.