bebelusi si prima piesa ne-a facut-o cadou noua.
tel. Si mai ales imi place sa-l tin in spate, mult mai comod decat in marsupiu, pentru ca nu am bretelele in x pe piept. Iar lui ii place in spate pentru ca facem calul.
i concluzia e ca Bucurestiul bate Doha la locuri de joaca in aer liber. Conditia e aceeasi, sa poti ajunge cu masina ziua cand e soarele sus pe cer.
surprinsi de provocare si efect. Eu am privit uluita cum micul meu voinic urca singur scara inalta a topoganului gonflabil si cum aluneca singur la vale, cum topaia in castelul de aer si cum se arunca plin de avant in bile.
in care vine Mosul. Copilul a crescut si acum are ghetute.Traditia spune ca Mos Niculae aduce dulciuri, iar mos Craciun aduce jucarii. Si chiar asa s-a intamplat. Am gasit dimineata ghetutele pline cu bombonele dulci fara zahar ambala
te in hartie rosie. Erau facute in casa din curmale, stafide, biscuiti si nuca, pisate toate. In cizmele mai mari din jur erau alte dulciuri mai mari si mai amarui, ba si cate un cidru, numai ca incet, incet am gustat toti din darurile celui mic si ne-am propus ca la anul sa fim mai cuminti.
Cand aproape ca a ajuns mosul, a trecut babuta lui seara pe la ikea si a adus cateva pahare mici si colorate pe care le-a asezat in stil castel in papuceii de casa ai micului copil. Ce de treaba si ce bucurie sa zdrangane prin toata casa, iar apoi sa bea apa in ele.
Am ajuns in sfarsit la slujba de duminica in biserica Sfanta Vineri. Era plin ca de obicei, asa ca am urcat direct la etaj. Am gasit vreo 20 de copii de la cateva lunite pana la 5 anisori, unii se jucau pe covor, altii dormeau, unii se plimbau cu biberoanele de ceai in mana, alii stateau in pozitie de ruga, altii erau agatati cu nasucurile sub bluzele mamelor pentru putin laptic, iar peste toti un zumzait placut de voci de pitici care se armoniza placut cu cantarea Liturghiei. Pe margine, parintii ii priveau linistiti si ascultau slujba. M-am bucurat sa gasesc o atmosfera atat de frumoasa si de fireasca, ca am putut participa la slujba impreuna cu copilul, si mai ales ca am ascultat in nou vocea parintelui Iustin.
Parea ca azi are mai putina rabdare cu noi si am facut o scurta verificare a guritei. In stanga jos am simtit un coltisor de maseluta. Tati, curios si entuziat, a cautat cu privirea si zice ca stau sa apara inca 2 maselute, ba chiar 3.
Semne: i-a scazut pofta de mancare, treziri mai dese noaptea si in cand in cand scanceli, ca sa nu uitam ca e inca mic. Inca nu am folosit Orajelul, nu a parut sa aiba nevoie. Acum inteleg de ce e recomandata alaptarea pana la 2 ani, ca sa aiba puiul ce manca in perioadele de eruptie dentara.
13 decembrie: Maseluta a iesit. Stanga jos avem 4 coltisori semeti.
Ce surpriza frumoasa sunt diminetile astea din post. Azi 2 pere dulci, ieri un suc de ananas si unul de morovi si portocale, apoi niste musli cu lapte de orez sau crema de banane cu catina si afine. Oricate de bune as sti ca sunt, daca nu e post, tentatia cafelei cu croissant e mai mare.
Cred ca postul e unul dintre cele mai frumoase daruri pe ni le-a lasat Dumnezeu, sa mancam gustos, natural si sanatos doua zile pe saptamana plus cateva perioade pe an.
Anul trecut pe 1 decembrie se ridica pentru prima oara in 4 labute, zambea si spunea "ee".
Anul ăsta:
- Spune "am, am" cand aude cuvantul catel sau vede vreunul
- Spune "apă", "baie", "papu" (papuci), titi
- stie cum face curcanul, pisica, rata si calul
- papa singurel cu lingurita, lingura si furculita (uneori cu ajutor la incarcare)
- face cucu-bau cu orice textila
- papa tot soiul de oleaginoase
- de o saptamana i-am introdus icrele
- are o iepurica prietena
- ii dam capsule cu ulei de in si cu spirulina si papa continutul
- se descalta cand urca in pat
- se da singur in masinute
- apasa pedala gunoiului si arunca in cos
- canta
- se suie pe scaun toata ziua, zice unchiul
- face ture de casa
Ma intreb ce fac ceilalti romani de ziua Romaniei. Oare stau si se uita si ei la Pro TV? Eu abia astept sa vad programele speciale, reportajele despre romanii in afara tarii, sa inspir aerul optimist pe care il transmite in aceasta zi. Nu sunt un fan al postului, dar odata pe an are cel mai bun program.
Mi-ar placea sa ies si sa sarbatoresc cu alti romani Romania. Numai ca pe strazi e atmosfera sumbra de razboi, defileaza tancuri si soldati cu arme si n-am nici o placere sa-i explic copilului ce e razboiul, de ce se omoara oamenii intre ei si de ce mimam asa ceva intr-o simpla zi de plimbare. Asa ca raman acasa si urmaresc cum sarbatoresc romanii din afara tarii, iar in pauze mai dau o fuga in parc sa luam gura de aer.
Edit: M-a dezamagit pro tv-ul astazi, programe triste si in reluare, iar celelalte posturi deprimante de-a dreptul, cu coroane de flori si teme de inmormantare. Afara ploua mocaneste, iar strazile sunt blocate de copaci cazuti, detasamente si tancuri.
Azi il sarbatorim pe Sfantul Andrei, acel mare om care a adus crestinismul in Romania, datorita caruia noi suntem crestini si in decembrie sarbatorim nasterea Mantuitorului nostru. Din pacate, si folosesc acest termen la propriu, sarbatoarea crestina se pierde in umbra unor obiceiuri pagane cu usturoi pentru moroi care nu au nici o legatura cu Sfantul romanilor sau a unor petreceri publice cu slana si cascaval care, la fel, nu se potrivesc postului credintei raspandite de marele apostol.
Ar fi atat de frumos ca de Sfantul Andrei sa-i multumim Sfantului ca a venit in Romania, ca ne-a crestinat, ca ne-a adus niste valori atat de frumoase, ca ne-a dat un rost.
ea-soarelui, de dovleac, de in si de susan). Se fac pudra si se adauga fructe uscate (caise, smochine, curmale, stafide), un praf de cocos si ulei de masline. Se paseaza toate si se modeleaza cu mana bombonele rotunde care se pot acoperi cu nuca de cocos. Se pun intr-o cutiuta si se papa cu pofta la plimbare. Astfel avem un desert dulce, bomboane fara E-uri, fara coloranti, fara zahar, adevarata sursa de calciu, fier, proteine si multe vitamine.Pe vremuri, cand mamele aveau cate 9 copii si-i cresteau la tara, iar blenderele si mixerele erau doar in stadiul de proiect in America, diversificarea era un termen necunoscut. Mamele erau ocupate cu gospodaria, iar pruncii sugeau lapte de mama pana cand incepeau singuri sa ceara din bucatele de pe masa familiei, adica pe la 9-12 luni (de aici si credinta populara de a-i da copilului tot ce mananca adultii). In general, toate mamele aveau lapte pentru pruncii lor, iar daca intampla sa nu, sugarii erau alaptati de cate o vecina si astfel apareau fratii de lapte.
Copiii cresteau in curte, purtati prin bratele celor mai mari, obisnuiti cu frigul, intariti de laptele matern si de Sfanta Impartasanie duminicala, nevizitati de pediatrii si de cele mai multe ori nevaccinati.
Apoi a venit industrializarea, iar mamele au fost mutate la oras si trimise la munca. Lipsa mamelor de acasa a facut economia sa infloreasca: mamele plecau sa munceasca de la 2-4 luni, iar copiii ramaneau acasa cu suzete, biberoane, fie cu lapte de mama pompat, fie cu lapte praf, cu chimicale si zahar (si asa au aparut numeroasele cazuri de diabet). Au aparut carti si reviste pentru mame care rezervau ceva timp pentru citit si asa li s-a spus despre diversificare, un concept de bussines stralucit. Au aparut razatoare manuale, blendere, mixere, storcatoare de suc, aburitoare, dar si castronele, lingurite, bavetele, scaune de masa, cereale pasate la cutie, mancarica la borcanele un intreg arsenal pentru niste bebelusi nepregatiti sa manance altceva in afara de lapte matern si pentru mamici nepregatite sa plece de langa pruncii lor dimineata.
Mai mult, trimiterea mamelor la munca a adus cu sine noi nevoi: carutul, apoi scaunul de masina, cresele cu tot mobilierul aferent si in final medicamentele. Copiii stateau mai putin in aer curat si rece si mult in apartamente, asa ca au inceput sa raceasca mai usor, laptele praf nu dadea imunitate ca laptele matern.
Din pacate, viata la bloc, cartile si revistele, au adus si ideea de camera a copilului sau macar de patut si astfel pruncii nu mai erau aproape de mamele lor nici noaptea, iar suptul nocturn a devenit un obicei nesuferit si de inlocuit cu vreun biberon.
In acest context, diversificarea a devenit necesara si normala. Mai intai de la 6 luni, apoi mai devreme, de la 4 si chiar 2 luni. Bebelusii, prea mici sa manance cu manutele bucatele, erau hraniti cu piureuri si suculete cu lingurita, iar cand nu se saturau primeau niste lapte praf satios care sa-i faca sa doarma 3 ore ca la carte. Eu insami am papat piersicute de la 2 luni si am fost surioara de lapte cu un vitel.
Diversificarea este rezultatul industrializarii si mai putin o nevoie fireasca a bebelusilor. Cred ca evolutia naturala este aceea cand copilul cere singur si duce singur la gurita bucatele, cand poate sa le molfaie singur, cat mai tarziu la 6-9 luni, asa cum se intampla in vremea bunicilor si la fel ca in teoria autodiversificarii.
Am revenit in parcul nostru, locul primelor plimbari, al primelor uimiri si descoperiri, locul unde copilul acesta mare a fost bebe. Am plecat galesi la drum pe aleile cu frunze galbene, am sarit garduturile, ne-am plimbat prin iarba, am cules frunze, am fugit dupa vrabiute pe sub brazi, am luat pranzul in parc, am privit calutul, apoi in masinutele si trenuletul electric si abia dupa vreo 2 ore ne-am amintit de leagane, asa ca ne-am zbenguit si pe acolo, iar la final copilul istovit a redescoperit somnul placut in carut la aer racoros.
nic
implinit un anisor acum 3 zile.
) si iesim la 7 sa ne intalnim cu prietenii, vreo 4-5 copilasi pana in 2 ani si filipinele din dotare. Dam cate o tura de satuc, apoi ne strangem toti in fata casei grecilor, unde e cel mai racoare si adie vantul. Copilasii se dau pe rand in leaganul de acolo, apoi isi probeaza unul altuia bicicletele. Dupa vreo doua ore de joaca afara si inca o vizita prin vecini, unde testam jucarii noi, ajungem acasa pe la 10-11, copilul se odihneste 1-2 ore, iar eu gatesc pranzul. 
gasit o plaja interesanta, buna pentru plimbare si pentru joaca. Am vazut crabi mici iesind de sub pietre si scoici, un nisip modelat parca in degetele unui copil, un colt cu vegetatie in mare, unde ciripeau o multime de pasarele. Ne-am bucurat de un asfintit frumos incheiat cu un cer colorat intr-un mov maroniu oriental decorat cu o semiluna parca desenata.
de apa si inca n-am apucat sa vedem tot. Copilul a fost incantat de mac-mac, din pacate mute si de pestii care veneau la mal la apa mica sa manance floricele de porumb aruncate de copiii de jur. Am incercat si noi sa hranim ratustele cu porumb fiert fara sare, dar ne-au intors spatele, pana au aparut cativa copii cu niste chipsuri cu aroma de branza. S-au invatat
Icoana se află într-una din micile bisericuțe din mănăstirea Sfântului Nectarie din Eghina.
