Lilypie Fifth Birthday tickers Lilypie Second Birthday tickers

joi, 24 decembrie 2009

Maxima induiosare

De 5 nopti experimentam dormitul impreuna. E mult mai odihnitor pt toti 3, desi as prefera sa se invete sa doarma singur.
Azi-noapte am fost total induiosata. Eram pe burta, cu capul spre tati, si Filip a venit si a pus o manuta si capusorul pe mami. Dormea pe mine! M-am topit toata, n-am mai putut sa dorm de fericire. L-am trezit si pe tati sa vada, s-a induiosat si el si i-a zburat si lui somnul. Sa tot stai treaz in asa conditii!

luni, 21 decembrie 2009

A dormi cu bebe - cosleeping

De o luna de cand l-am trecut pe Filip de la cosulet la patut, somnul de noapte a devenit o aventura. Se trezeste de 2-3 ori sa pape, apoi greu mai accepta sa se intoarca in patutul lui. Plansete, scanceli, proteste.

De cateva nopti, de oboseala, l-am lasat/ uitat sa doarma in patul nostru. Rezultatul: doarme foarte bine. Se trezeste, papa, eu abia il simt, adoarme repede la loc, dimineata ne trezim mai tarziu amandoi, eu cu spatele intepenit din cauza pozitiei, dar odihnita.

Deci ce e cosleeping si de ce scriu unii ca e bun pentru bebe:
- pana la 1700, si chiar mai tarziu in Romania daca ne gandim ca casele mici, bebelusii dormeau cu mamele lor sau cu ambii parinti. Dormitul separat este o practica vestica noua.
- dormitul bebelusului singur are consecinte neplacute legate de securitatea emotionala si fizica
- securitatea emotionala a copilului creste datorita contactului piele cu piele
- copiii care dorm singurei se ataseaza de jucarii
- acesti copii ajung la o relatie mai putin sigura cu mama lor
- taticii au ocazia sa fie aproape de bebelusi si dorm mai bine pentru ca nu trebuie sa se mai trezeasca noaptea
- copiii care dorm cu parintii devin mai independenti

Informatii extrase de aici

Ramane sa mai cercetez subiectul si sa incercam sa optimizam cosleepingul, poate reusim sa ne trezim fara dureri de spate dimineata. Pacat de salteluta tare de nuca de cocos care ar fi fost mult mai buna pentru bebe decat patul nostru.

duminică, 20 decembrie 2009

5 reguli de baza la 5 luni

1. Incurajati si favorizati miscarile copilului
-lasati copilul pe jos sa se tarasca, sa mearga in 4 labe, sa se catzere
-nu il lasati sa-si petreaca timpul cat e treaz in pat, scaun, balansoar
-bebeii care merg in 4 labe inainte de a umbla sunt mai siguri de ei, apreciaza mai bine distantele, stiu sa ocoleasca obstacolele si sunt obisnuiti cu cazaturile inerente acestei etape

2. Adaptati si securizati camerele
-bebele nu intelege interdictiile si nu e constient de pericole, deci indepartati orice obiect fragil sau periculos pentru el (sau securizati zona)
-ajutati-l sa-si satisfaca instinctul natural de catzarare plasand in camera obiecte pe care se poate catzara in siguranta, fara sa se loveasca atunci cand cade (gen un fotoliu etc)......rearanjati eventual mobilele astfel incat sa-i facilitati deplasarea tinandu-se de obiecte sigure, care sa-l incite sa se deplaseze de la unul la altul (gen 2-3 scaune stabile unul langa altul)
-sa aiba la dispozitie jucarii pe care sa le traga sau impinga

3. Lasati-l sa se "chinuie" sa mearga, nu interveniti
-nu se recomanda tinutul copilului de maini, de sub brat, umblatul dupa el peste tot cu spatele incovoiat
-copilul trebuie sa reactioneze singur la pierderile de echilibru
-nu e recomandat sa intindeti bratele inspre copil incitandu-l sa vina sa se refugieze in bratele voastre, el isi poate "da drumul" la mers doar pt a va face placere, dar de fapt nu este un mers ci o fuga inainte dupa echilibru
-incurajati copilul de la distanta cam de un metru, cu vorbe bune, cu zambete, dar fara a-l astepta cu bratele intinse.....cand va fi pregatit, va porni singur inspre voi

4. Nu premergatorului
-desi este foarte apeciat de copii, care se distreaza in el, dpdv al invatarii mersului nu aduce nimic bun
-furunizeaza copilului informatii senzoriale eronate, sprijinul pe piciorus nu e corect
-copilul avanseaza cu o viteza mare, fara a avea nicio notiune a distantelor, a obstacolelor si a pericolelor

5. Incaltati copilul cat mai tarziu posibil (in casa)
-papuceii sunt o piedica in calea dezvoltarii unui mers corect (incercati sa mergeti in 4 labe cu bocancii de ski)
-nu papuceii ci muschii piciorului sunt cei care ajuta copilul sa mearga
-in contact direct avec cu solul (sau sosetute anti derapante), piciorul capteaza mult mai bine toate informatiile senzoriale si isi da seama mai usor daca terenul e alunecos, in panta sau in miscare ....copilul gaseste mai usor punctele de sprijin si isi ajusteaza echilibrul

Fiecare copil are propriul ritm, varsta cand copilul isi va da drumul la mers nu are legatura cu inteligenta si nu va figura pe CV-ul lui, conteaza varsta la care parintii au facut primii pasi.

Nu trebuiesc fortati sa mearga ci lasati sa-si dea drumul singuri, fara ajutor. Nu e important mersul in sine, ci dorinta copilului de a explora, posibilitatea de a se deplasa singur si increderea in fortele proprii.

Parintii sa fie in zona ca o prezenta grijulie, dar fara prea multe aplauze..........copilul trebuie incurajat, felicitat, dar e inutil sa il aplaudam sau sa ne manifestam zgomotos entuziastmul, copilul risca sa se forteze sa mearga doar pentru a va face voua placere si nu pentru ca e el pregatit....sau isi va "interzice" sa reia mersul in 4 labe, care e mai putin valorizat de parinti."

Cum ne jucam cu bebelusul

Am gasit aici un link util cu jocuri pentru fiecare saptamana din viata lui bebe.

Jucarii pentru copii

Inainte sa se nasca bebe nu aveam idee de multimea de jucarii pentru copii care se gasesc pe piata.

Am cumparat doar caruselul pentru patut inainte de nastere, tinind cont de doua obiective: sa poata fi montat la patut textil sau la cosulet (majoritatea sunt facute sa se ataseze la patuturile cu gratii) si sa fie pe baterii, adica sa cante pana il oprim noi, parintii, sa nu se opreasca dupa 5-10 minute si noi sa tot invartim de cheita (majoritatea sunt cu cheita).

Apoi am descoperit o multime de gadgeturi pentru bebelusi, care mai de care mai aratoase si mai scumpe. Ce sa alegem? Insir mai jos ce am ales pentru Filip, ca sa stim si la urmatorii copii:

De la o luna la doua luni:
- caruselul muzical montat la cosuletul de dormit
- lantul de jucarii agatat la carut
- centrul de activitate cu jucarii atarnate - asezat deasupra scoicii, astfel incat bebe sa ajunga la ele si sa stea putin ridicat
- orice jucarie care se afla in campul lui vizual. Noi l-am avut pe ursuletul panda de la lamaze agatat la carut. Pe la 5 saptamani Filip a inceput primele discutii cu el.
- becurile de la lustra, cu care legam lungi conversatii

Ar mai fi fost disponibil:
- balansoar/ leagan/bouncer sau swing care sa-l legene sau sa vibreze. Nu l-am luat pentru ca n-am vrut sa-l invatam leganat, dar si pentru ca Filip a fost foarte cuminte in primele luni si nu aveam nevoie de un device ca sa-l calmez. In plus, aproape toata ziua o petreceam afara, cu carutul, am fi avut prea putin timp sa stea si in balansoar.

De la 2 la 4 luni:
Salteluta de activitati/ baby gym/ musical mat
Noi am luat-o ceva mai tarziu, la 4 luni jumatate si deja interesul lui Filip pentru ea e scazut.
Paturica noastra este Play&Rest Musical Mat, produsa de K's Kids. Il atrage pe Filip pentru ca este colorata, iar intr-o parte, daca da cu piciorusele, canta. Are arcade cu jucarii atarnate. Am vazut ca e mai interesat de paturica fara arcade, cred ca ar fi fost mai buna daca fosnea sau zdranganea cand se plimba pe ea.
Jucariile multifunctionale care fosnesc, zdrangane, chitaie. Filip are doua Lamaze, ursuletul si un spiridus/ingeras. Am vazut mai tarziu ca se gasesc si facute de alte firme. Jucariile astea sunt preferatele copilului. Nu plecam nicaieri fara ele.
Jucariile simple pentru bebelusi - clasicele zdranganitoare, care sunt interesante pentru cate 5-10 minute fiecare
Steluta Tomy - canta si proiecteaza imagini pe tavan. Filip a adormit de multe ori privind ursuletii in pijamale proiectati de steluta.
Mickey Mouse in avion - o jucarie foarte usor manevrabila de catre copilul mic. La orice atingere scoate niste sunete foarte placute, printre care "uau" si "iu-hu" (vocea lui mickey). Filip s-a jucat cu ea de cand a primit-o, o lovea involuntar si se bucura cand auzea sunetele. Exista si alte jucarii din aceeasi colectie.
Jucariile cu oglinda - noi avem buburuza de la Ikea si este foarte buna. Filip vorbeste minute in sir cu bebelusul din oglinda
Albinuta cu stup de la K's Kids care urca in stup si canta, aripioarele fosnesc. Trebuie sa o traga bebe sau mami afara din stup ca sa cante.
Teatrul de papusi de la Ikea cu 10 personaje care stau pe degetele lui mami sau ale lui tati.
Puisorul cantator de la Ikea care canta cand il tragi de gatul lung.
Nu in ultimul rand, sticla cu apa, cea mai interesanta jucarie.
Imagini cu personaje lipite pe pereti. Noi avem un delfin in baie si un leut, un ingeras si un cocosel in camera lui Filip.

Nota: orice jucarie de plus care nu face nimic se poate"opera" pentr a i se introduce o punga fosnitoare si devine astfel o jucarie interesanta.

De la 4 la 5 luni:
Folosim in continuare salteluta de activitati (5-10 min), centrul cu jucarii atarnate (10-15 min), caruselul de la patut (5-10 min), steluta Tomy (1-2 de ori pe sapt), jucariile lamaze (acum le fosneste si zmotoceste Filip), albinuta cantatoare si toate celelalte jucarii pentru bebelusi.

Noutati:
Figurinele fosforescente lipite pe tavan, lustra, perete.
Ratustele de baie.
Diapazonul si fluierul pe care le folosim pentru a ajuta la formarea urechii muzicale

Soarele care se lumineaza prin simpla apasare, o jucarie simpla cu baterii, usor de folosit de bebe.

Ar mai fi disponibile:
- jumperoo - inca cercetam daca e sanatos pentru bebe
- swimava - colac pentru baita - N-am vazut la noi, doar pe niste site-uri de afara. Pe asta mi l-as dori.
-Fold'n'Go Kick Start Gym
- scaunel bumbo - nu il luam pentru ca s-au inregistrat multe accidente cu el

Ne-am calit si noi!

Fac ce fac si revin la grade si temperaturi. Dar cred ca e cel mai important subiect pana la 6 luni cand incepem diversificarea.

Am facut progrese. Daca in octombrie ne-am pus si eu si bebe caciulite la 13 grade, ieri aveam 10 grade in casa cand am venit de la un lung shopping. Cand am plecat - pe la 12.00 - am lasat toate ferestrele deschise larg. Ne-am intors seara pe la 20.00, grabiti sa facem baita. Afara erau -7 grade, in casa erau 10 grade, dpa cum am spus. Am inchis geamurile, am bagat si caloriferul electric si ne-am mai facut de lucru prin casa vreo jumatate de ora pana am ajuns la 15 grade, cand deja ni se parea bine. La culcare, dupa masaj si baita, erau 18 grade si tot atatea erau si dimineata cand ne-am trezit.

Interesant este ca ne-am adaptat si noi (tati si cu mine) la aceste temperaturi scazute. In anii trecuti aveam mereu peste 22 de grade in casa (la 22 mi se parea rece), aeriseam mai putin, uneori deloc, "ca sa nu intre frigul". Acum observ ca am inceput sa ne simtim bine la 18 grade (eu am mainile reci, bebe are manutele calde), confortabil la 20 grade si ni se pare de-a dreptul cald la 22 de grade.

Filip doarme foarte bine noaptea la 18 grade in pijamale de bumbac si invelit cu o paturica subtire pana la jumate. Noi ne acoperim bine cu pilota/ patura, dar dormim si noi bine.

Afara iesim zilnic o ora -doua, sunt temperaturi negative, ne-am obisnuit si cu ele, Filip doarme bine in carut sau vorbeste in marsupiu.

marți, 15 decembrie 2009

Cum ne imbracam in casa?

Vara e simplu: body cu maneci scurte sau body-maiou, uneori doar maiou, ca sa facem bai de aer.

Toamna in general tot body, uneori cu maneci lungi daca temperatura e sub 20 de grade.
Foarte utile sunt salopetelele de bbc cu bretele, care lasa talpitele goale, pentru ca in casa nu sunt necesare sosetelele. E normal ca manutele si talpitele sa fie ceva mai reci, zice Dr Spock.

La 16-19 grade merge o salopetica subtire de bb, cu maneci si care acopera talpitele, iar daca doarme invelit cu o paturica foarte subtire. (Mie majoritatea mi se par prea calduroase, iar Filip se foieste cand ii este cald).
In sac de dormit il punem foarte rar, pentru ca mi se par prea calduroase.

Temperatura optima pentru un bebelus este de 18-20 grade. O discutie interesanta pe subiect am descoperit aici

Eu tot incerc sa racesc casa ca sa ajungem la temperatura optima. Ziua opresc caloriferele (desi nu facem vreo economie, platim tot atat) si las toate geamurile deschise cat stam afara. Cand venim sunt 15-16 grade in casa. Pana la baita si culcare se fac 18-19, iar noaptea mai creste temperatura pana la 20-21 de grade. Noaptea mai las geamul deschis la bucatarie, pastrez o sursa de aer curat cat mai mult. Aseara Filip a adormit in body cu maneca scurta a 18 grade si a dormit foarte bine, nici macar nu s-a trezit pentru baita.

De ce atata atentie gradelor?
Pentru ca vreau ca Filip sa fie rezistent, sa nu raceasca la prima adiere de vant toamna sau la orice schimbare brusca de temperatura
Pentru ca vreau ca iarna viitoare sa ne jucam in zapada fara teama (eu am urat tot timpul iernile pentru ca imi era frig si nu m-am bucurat niciodata de zapada)
Pentru ca supra-incalzirea nu e buna
Pentru ca organismul are minunata capacitate de a se adapta la orice vreme, daca este lasat
Pentru ca imunitatea creste prin expunere la aer curat si prin consumul de fructe (Fructe mananc eu si ajung si la el prin laptic)
Pentru ca exista oameni ca noi care fac plaja si se imbraca de vara la 18-20 de grade (vezi multe tari vestice sau nordice). La noi, in octombrie, la 27 de grade, oamenii umblau cu geci, iar copiii erau imbracati ca de iarna.

Prima zapada!

Azi a nins si Filip a vazut pentru prima oara zapada. Nu cred ca a inteles mare lucru, mai degraba cred ca a fost surprins de frigul de afara. Cand am iesit noi nu mai ningea, dar batea vantul destul de tare si il simteam de parca ne ardea la fata. Probabil exagerez, ca nu erau mai putin de 0 grade, daca am trai in Canada asta ar fi vreme buna. Sper sa ne obisnuim cat mai curand si sa reusim sa facem iar plimbari lungi de cel putin doua ore si pe vreme de iarna. Azi am stat doar 45 de minute.

Sa nu uit: azi l-am imbracat pe Filip cu cosmonautul cu material ca de paturica si cu un fes dublu de bumbac, care nu e foarte calduros, e ca un tricou pus in doua. Cand ne-am intors avea urechile calde, doar manutele erau usor reci, dar nu exagerat. Pe sub cosmonaut avea doua straturi de haine - 1 bumbac si 2 polisester (care pastreaza caldura).

Ne-am intors de la plimbare cu nasucul si obrajorii rosii si usor aspri. L-am dat cu crema de galbenele. Trebuie sa ma documentez pe tema asta. Deocamdata stiu ca fularul pe nasuc nu e indicat pentru ca tine umezeala.

Ieri am stat afara cam o ora jumate, timp in care temperatura a variat/ scazut de la 10 la 3 grade. Filip a stat linitit in carut (e foarte linistit pe vreme rece) si a adormit vreo 40 de minute. La intoarcere am observat obrajorii rosii care au ramas asa pana seara.

Si in weekend (12-13 decembrie) a fost la fel de frig, a nins putin sambata, dar pana am iesit noi s-a oprit. N-am stat prea mult pe afara pentru ca am fost prin magazine sa cautam covoras pentru camera lui. Am tot schimbat temperatura, cand in masina (fara caldura pornita), cand afara (0-3 grade), cand in Ikea (vreo 28 de grade, s-a inrosit Filip si se foia), iar afara, am strabatut toata parcare, iar in magazine, si iar inapoi prin parcare. Ne-am imbracat si dezbracat des, dar ne-am intors sanatosi si mai caliti acasa.

De fapt, prima oara cand a nins de cand s-a nascut Filip a fost la inceput de noiembrie. A tinut maxim juma de ora si s-a incalzit la aproape 10 grade. Filip n-a apucat sa vada fulgii. A doua oara a nins sambata (13 dec), cand ar fi trebuit sa mergem la Constanta la ziua bunicii si tocmai din cauza vremii am ramas acasa. Dar, din nou, pana am iesit noi din casa s-a oprit ninsoarea. Azi a nins pentru prima oara mult, s-a asternut zapada, arata in sfarsit a iarna. Bradul din fata ferestrei are bulgarasi mici in ramuri. Ma intreb ce s-a intamplat cu porumbeii care veneau sa manance pe pervazul de la bucatarie?

Vremea in timpul lui Filip

Vara
Ne-am bucurat de un august frumos, fara calduri sufocante. Filip nu a fost deranjat de caldura, a dormit bine, si in casa, si afara.
Cu imbracatul era simplu: purta zilnic cate un body cu maneca scurta.
La sfarsitul lui august, cand mai aveam putin si implineam o luna, s-a racit brusc vremea de la 30 la 18 grade. Atunci i-am pus primele salopetele de bumbac. Era foarte dragut in ele si nu a apucat sa le poarte prea mult, pentru ca in 3-4 zile a revenit vremea de vara si asa a ramas toata luna septembrie si chiar si inceputul lunii octombrie. Acum, in vreme de iarna, 18 grade este o temperatura buna de stat in casa si poate purta doar body cu maneca scurta.

Toamna
A fost asa:
Septembrie - cald ca vara
Octombrie, in medie 21-27 de grade, mai rar 17-18 grade, o data au fost 12 grade si Filip a purtat fes subtire de bumbac
Noiembrie - cam 15 grade zilnic, cateva zile mai reci la inceput (8-10 grade) cand Filip iar s-a trezit cu fesuletul subtirel pe cap. Multe zile calduroase cu 18-20 de grade.
Plimbari lungi de 5-6 ore.

Iarna
1-12 decembrie - vreme buna de plimbari fara caciulita : 10-12 grade
Din 13 decembrie a venit frigul. Intre 0 si 4 grade, cu zapada. Prima zapada mare: 15 decembrie.
Plimbarile s-au scurtat semnificativ.
In prima parte a lunii, cand inca era bine de plimbare si Filip dormea linistit in carut cate 2-3 ore, ne-am trezit singuri in parc. Asa ca timpul trecea mai greu, iar plimbarile s-au scurtat la 3-4 ore.
Din 13 decembrie s-au scurtat si mai mult. Doua zile, iesiri prin magazine, a treia, de o ora jumatate afara, a patra de numai 45 de minute. Dar ne-am propus sa crestem timpul treptat. Daca am avea curte ar fi mai usor si am sta mai mult.

Din 9 august (cand am iesit prima oara si ne-am dus la biserica si in parc) si pana pe 15 decembrie (azi) doar o zi sau doua nu am iesit cu Filip la plimbare si atunci din cauza ca am avut treaba.

vineri, 11 decembrie 2009

La 4 luni

Pe 1 decembrie Filip a implinit 4 luni. De atunci experimentam tot felul de miscari noi:
- sta in 4 labute
- incearca sa se ridice singurel in picioare
- se taraste in toate directiile, patul mare nu-i mai ajunge deja
- a cazut de doua ori din pat pana acum
- in cadita sta in fundulet si se uita in oglinda
- se da jos din scoica
- apuca jucariile cu mana
- apuca fiecare piciorus cu cate o mana si incearca sa-l duca la gurita. Deocamdata a reusit sa pape doar sosetelele
- din 10 decembrie nu mai sta lungit langa mami, prefera sa pape stand pe burtica sau in 4 labute

La 4 luni si jumatate, adica fix pe 15 decembrie - papa pentru prima oara degetele de la picioruse

Plimbarile afara au devenit mult mai distractive in noiembrie. Mami il poarta in marsupiu, cu fata spre lume, iar Filip exclama bucuros "he-he" spre toti cei care ii zambesc.
Cel mai mult ii plac fantanile arteziene, eventual cu luminite colorate. Le-am admirat pe cele din parcul Moghioros, dar intre timp s-au inchis (au tinut maxim o saptamana). Le-am descoperit in schimb pe cele din mallul Cotroceni, care sunt interesante pentru cate un scurt timp.

Cum ne mai distram ziua in parc?

Mergem sa vedem trenuletul pentru copii. "Hee!"
Vedem calutii. "Hee!"
Vedem masinute colorate pentru copii. "Hee!"
Seara ne uitam absorbiti la luminitele de Craciun. Multe, majoritatea albastre, dar si rosii si galbene, in forme de stelute, semi-lune, globulete. Le privim pana adormim.
Norocul lui Filip este ca anul acesta este prima oara cand s-a organizat un parc de distractii in lacul din parc (apa a fost scoasa). Asa ca avem ce vedea seara.

Partea mai putin fun este ca imediat cum scade temperatura sub 12 grade C, dispar toti copiii si parcul ramane parasit, trist, bantuit de caini flamanzi si neprietenosi. Atunci incepem sa ne plimbam pe trotuare, unde aerul este imbacsit de esapament si se aude motoare si claxoane stresante, care ne strica somnicul. Cine credea ca e usor sa fii bebelus in Bucuresti?

joi, 10 decembrie 2009

Cum ne imbracam afara?

5-10 grade C - un strat de bumbac (salopetica) + un body cu maneca scurta si sosetele, un fes subtire de bumbac - deasupra cosmonautul de toamna din material de paturica

10-12 grade C - cosmonaut de toamna, fes subtire si o salopeta subtire pe dedesubt sau hainute de toamna - blugi, body si sau bluzita si un pulovaras deasupra

De la 12 grade in sus nu purtam caciulita.
Bebe nu are nevoie de caciulita decat atunci cand are si mami nevoie - conform Dr Spock si Capraru, Mama si copilul.

Nu am iesit din prima afara fara caciulita la 12 grade, ne-am obisnuit treptat cu temperaturile toamnei si nu ne-am infofolit inutil.

De la 12 grade in sus fara cosmonaut. Purtam hainute de toamna exact ca mami sau un body si o salopetica de poliester sau combinatie de poliester cu bumbac.

Regula este aceeasi: bebe este imbracat exact ca mami, nici un strat in plus.

La temperaturi sub 5 grade C trecem la cosmonautul de iarna.

Cunoscut si sub numele de poliacril su acril, poliesterul este o fibra foarte rezistenta, usor de intretinut. Interesant este faptul ca detine proprietatea de a creste temperatura corpului. Astfel, este un material ideal pentru vremea racoroasa sau rece.
Mai multe amanunte despre tesaturi am gasit aici

Vara trecuta, cand Filip era nou-nascut, la temperaturile de peste 25 de grade C, il imbracam doar intr-un body simplu de bumbac cu manecute scurte. In unele zile i-am pus si pantalonasi scurti subtirei, fara sosetele.

Incalzirea globala este buna pentru bebelus, pentru ca am avut o toamna calda, in care ne-am imbracat mult timp ca de vara, iar pana la sfarsitul lui noiembrie nu am purtat deloc caciulita.

marți, 1 decembrie 2009

La 4 luni, 7 kg

De fapt, 6,9 kg si 66 cm.

Azi s-a ridicat prima oara in 4 labute. De mai multe ori!
Din pacate, tati e la Torino si nu ma vede.
Sunt primele nopti cand suntem singurei acasa, mami si bebe.

Ce mai face la 4 luni:
- ne zambeste amabil cand ne straduim sa-l amuzam
- ne plimbam in parc cu marsupiul, Filip sta cu fata spre lume si striga "he-he" si zambeste la toata lumea
- facem fun: ne uitam la fantanile arteziene din parc si Flip striga "ee", rade si ridica manutele (apa e cea mai cool jucarie ever), ne uitam la caluti, la trenulet, la masinute, la luminitele colorate.

15 decembrie - a papat prima oara degetul de la piciorul drept
15 decembrie am iesit prima data la zapada ( cu carutul, cu mami si tati)

miercuri, 25 noiembrie 2009

luni, 9 noiembrie 2009

Filip este o minune a Sfantului Nectarie

Mai era putin si faceam un an de cand ne doream sa apara un sufletel in viata noastra si parea ca ne afundam in obstacole si asteptari.

Am inceput ca o familie informata cu un set de analize, care evident ca nu au iesit toate bune, asa ca au urmat tratamentele clasice romanesti, antibioticele. Apoi postul, perioada in care Parintele Arsenie Boca spune sa nu faci copii. Apoi o raceala si alte antibiotice si apoi alte analize si o alta raceala. Si din nou post si din nou analize proaste.
Din cand in cand ajungeam la Ruxandra, dentista mea preferata, si ii povesteam aventurile mele.

Atunci a fost momentul zero: "Tu la Sfantul Nectarie ai fost?" Auzisem de sfantul, chiar citisem cate ceva pe net, stiam ca sunt sfinte moaste in Bucuresti, dar nu fusesem. Si nici nu remarcasem icoana din cabinet care statea fix in fata mea. Mi-a povestit Ruxandra de o alta pacienta a ei care a ramas gravida dupa ce s-a rugat sfantului, apoi de alta prietena a ei care a primit un ajutor miraculos intr-o alta problema, mi-a explicat cum se ajunge, iar la urmatorul control mi-a adus si acatistul. Intre timp m-am trezit internata in spital si programata pentru o interventie chirurgicala pentru o anume pietricica pe care a vazut-o un anume doctor. Fug din spital sambata, iar duminica ajung la Radu Voda la Sfantul Nectarie.

Din acea duminica de sfarsit de septembrie problemele mele au disparut. A aparut un prieten care mi-a recomandat un dr, care m-a asigurat ca n-am nici o pietricica pacatoasa si nici un motiv de operatie, dar mi-a mai dat si el niste antibiotice pentru analizele buclucase.

23 noiembrie. Duminica. Eram amandoi la Sfanta Liturghie la Radu Voda si ardeam de nerabdare sa facem testul. N-am asteptat sa se termine slujba si am plecat direct spre farmacie si acasa. In pantecul meu crestea o minune. V. mi-a spus ca in ziua aceea Sfanta Parascheva parea ca ne zambea in timpl slujbei. Parca am simtit si eu, dar nu indrazneam sa cred. Am retinut ochii Sfintei.

marți, 22 septembrie 2009

Nopti feerice, zile linistite

Filip doarme foarte bine pe sunete din natura, de obicei broscute sau greieri. Pun "melodia" cu broscute si o las pe repeat pana se trezeste, iar noaptea dormim cu greierii pana se lumineaza. El e cumintel, doarme de la 9 seara la 9 dimineata, uneori 10, cu pauze f scurte de papa.

De cand s-a nascut Filip dormim mai mult ca inainte, pentru ca doarme bebe si nu mai iesim serile, e liniste si bine in casa. Ziua doarme sau papa (deci iar liniste), ne plimbam in parc cam 4 ore (iesim de doua ori) sau se mai joaca in scoica cu jucariile atarnate deasupra lui. Jucariile fiind chiar langa manutele lui le loveste involuntar si le zdrangane, iar de la miscare manutelor se leagana si scoica. Il tine ocupat cate juma de ora. Apoi se mai uita la carusel inca juma' de ora si in timpul asta mami pune rufe la spalat, intinde, etc.
In rest stam in parc, uneori bebe doarme si éu citesc pe o banca, alteori e treaz si ne plimbam.

vineri, 18 septembrie 2009

Despre ursitoare

Eu cred ca o urare si o menire frumoasa si crestina este rugaciunea pentru copil a invitatilor la botez in biserica, a nasilor si a parintilor in primul rand si apoi a celorlalti. Sa se roage impreuna cu preotul, sa nu se uite la botez ca la un spectacol.
Apoi, respectul fata de marea slujba a botezului: femei care sa-si acopere capul cu un val, sa poarte fusta, sa fie imbracate decent si preferabil sa nu fie machiate, nevorbitul in biserica, in afara de comunicarea cu Dumnezeu si sfintii Lui. Cu adevarat frumos as fi ingenuncheze toti in rugaciune.

De aceea sunt atat de importanti nasii, parinti spirituali ai copilului, cei care il vor conduce in aceasta viata pe drumul spre Hristos. Dupa botez, cat timp va trai noul crestin pe acest pamant, nasii se vor ruga mereu pentru el, asa cum se roaga pentru copiii lor si ii vor arata mereu cate un drum crestin, cate o biserica sau un mod crestin de a rezolva o problema.

Cel mai frumos dar pe care il poate primi un copil la botez este coborarea Duhul Sfant peste el si participarea ingeralor de la Dumnezeu. Darurile materiale, lumesti vin dupa, ca bonus si sunt folositoare mult mai putin timp.

joi, 17 septembrie 2009

Sfanta Taina a Botezului

Am intrat la cateva botezuri in perioada in care eram gravida si ma emotionam mereu mereu, abia imi stapaneam lacrimile, desi nu-i cunosteam pe copii sau pe familiile lor. Se nimerea sa fim in biserica si ramaneam si noi intr-un colt.

Am ales biserica din apropierea casei, pentru ca parintele de aici ne cunoaste si la un moment dat, cand inca nu eram graviduta, mi-a zis "sa vii aici sa-ti botez copilul". Atunci ma gandeam "sa se nasca el mai intai si vedem noi unde il botezam". Dar vorba parintelui mi-a ramas in suflet si mi-am amintit mereu cand intram in biserica in perioada sarcinii. Asa ca am fost la parintele la biserica la 8 zile pentru molifta si i-am zis si de botez. N-am intrebat cati copii vor fi, desi ne doream sa fie mai multi. Iisus a stat la coada dupa alti oameni ca sa fie botezat, noi de ce sa fim singuri? Dar nu aveam de unde sa stim de atunci daca mai apar si alte solicitari, doar am sperat. Nu stiam nimic de cum va arata cristelnita, dar speram sa fie cat mai simpla, pentru ca Ioan Botezatorul savarsea aceasta ceremonie intr-un rau, iar Iisus acolo a fost botezat. Din acelasi motiv am vrut si o lumanare cat mai simpla si cat mai mica. Pana la urma a avut trandafiri si irisi, a fost frumoasa si s-a incradrat in modelul celorlalte lumanari de la slujba.

I-am rugat pe nasi sa-i cumpere haine cat mai simple, practice, sa le poata purta dupa aceea, mie mi-ar fi placut doar o salopetica sau un body simplu si atat. Ei au luat mai multe, dar intradevar practice, le va purta in parc toamna asta. Rugamintea a pornit tot de la exemplul botezului Domnului, care a fost imbracat in haine simple.
I-am rugat pe invitati si mai mult pe invitate sa se imbrace decent, sa-si acopere parul, sa poarte fuste sau rochii (nu le-am cerut sa nu se machieze, dar eu mi-am colorat ochii).

Am cumparat esarfe albe si le-am oferit cadou invitatelor la botez, alaturi de cruciulitele marturii, pe care le-am cumparat la recomandarea bisericii (mi s-a parut o idee foarte buna). Din fericire si participantii la celelalte 5 botezuri care au avut loc in acelasi timp au fost imbracati destul de decent, cam mult negru din pacate.
Am invitat doar rude apropiate ca sa fiu sigura ca nu vin oamenii ca la spectacol si ca nu vom avea doamne prea sexy in biserica, pentru ca am mai vazut asta la alte botezuri. Fetele se imbraca pentru restaurant, dar din pacate intra si in biserica asa.

Ce am simtit eu cand a fost scufundat bebe: o bucurie enorma si o siguranta absoluta ca tot ce i se intampla este bine. Cand mergeam spre biserica ma asteptam sa-mi fie teama, dar nu a fost asa. Am avut aceeasi siguranta si fericire de la nastere, cand l-am vazut pe bebe, inca nu plangea si stiam ca este bine. N-am intrebat dr daca e bine nici macar cand l-au luat la control, doar ma uitam la el linistita si stiam ca e foarte bine.

duminică, 13 septembrie 2009

Baita de dupa botez

A doua zi, seara, nasii l-au imbaiat pe Filip.
I-au urat numai virtuti crestine (i-au spalat manutele ca sa fie harnic, piciorusele ca sa-l duca mereu acasa la cei dragi, gurita ca sa spuna numai lucruri bune, urechiusele ca sa auda numai lucruri frumoase, inimioara ca sa fie iubitor si iubit, capusorul ca sa fie intelept si tot asa). Dupa baita, au varsat apa (cu lapte, miere, ulei sfintit, petale de trandafiri, busuioc) la radacina unui copac. Au coborat tati si nasul cu cadita in lift si au dus-o pe langa bloc.

marți, 1 septembrie 2009

Intrebarile mamicii

Ma trezesc peste noapte (la propriu) mamica si intrebari noi incep sa apara:


1. Facem vaccinul din spital?

Lui Filip i l-au facut, fratiorilor/ surioarelor lui nu i vom mai face.

2. Unde doarme copilul?

Cu noi sau intr-un cosulet tip landou plasat in patul nostru ca sa-l avem aproape. Noi am folosit a doua varianta pana am aflat despre beneficiile attachement parenting si pana ne-a comunicat si Filip preferinta lui.


3. Cand si cum spalam bebelusul?

Din prima seara acasa, cu grija sa nu-i intre apa in urechi.


4. Ce facem cu buricutul?

Nimic. Doar il dam cu spirt dupa baita.

(Multi pediatri romani recomanda antibiotic, de parca nu s-au nascut oamenii cu buricul taiat si inanitea aparitiei antibioticului. In fine, cum spuneam, daca s-ar muta in Canada, medicii romani ar trebui sa refaca medicina. No wonder why.)

5. Are bebelusul nevoie de carut, patut?

Nu, puiul de om are nevoie de parintii lui. Carutul si patutul sunt pentru parinti, ca sa-i scuteasca pe ei de un efort.

6. Cum il plimbam?

In brate, in wrap sau sling si in carut, daca ii place si lui si mai ales daca doarme la plimbare.


7. Cum alegem carutul?

Daca locuim in Romania, la bloc, trebuie sa fie un carut foarte usor de manevrat (peste obstacole ca trepte, borduri, gropi, noroaie, zapada), greutate mica (mamica il va ridica deseori), dimensiuni mici (sa incapa in lift), cos pt bagaj pt ca vom ajunge si prin piata.

Apoi: spatar in 3 pozitii, inclusiv pt 0 luni, maner reversibil, centuri siguranta (pt dupa 6 luni).


7.Cum alegem pompa de san?

Circula o gramada de povesti despre pompele astea. Eu am folosit initial una Canpol Babies care a fost foarte buna. Pe la 5 luni mi-am luat una manuala Primii pasi, care costa doar 57 de lei si este excelenta.


8. Cand scoatem bebelusul afara?

Daca e nascut vara, cat mai repede. Noi am iesit dupa o saptamana si de atunci ne-am plimbat zilnic ore intregi. Cred ca am fi putut iesi si mai devreme, dar deh, primul copil.


9. E bine sa deschidem geamul daca avem un bebe de 2-3 zile?

Da, mai ales daca e cald afara. Noi am sunat un prieten sa-i punem intrebarea asta. Aerul curat creste imunitatea!

10. Ii dam apa, ceai, suculet, completare cu lapte praf, vitamine?

Nu, nu, nu! Doar lapte matern si vitamina D (desi daca e vara si sta la soare cu orele nu prea e nevoie) pana la 6 luni. E o vorba din popor care spune ca "vitamina D se da in lunile cu r".
Din nou pediatrii romani au cele mai nastrusnici idei, completate de sfaturile binevoitoare ala familiei.

11. La cat timp trebuie alaptat bebelusul?

Of, ce m-a mai stresat inutil intrebarea asta, desi raspunsul era clar dat de Filip: la cerere. Adica, la o ora, la jumatate de ora, uneori la 10 minute de la ultimul supt, alteori la 3 ore. El simte si stie cel mai bine cand ii este foame si cand se satura. In principiu, scrie la carte, ca laptele de mama se digera in 20 de minute.

De vazut: attachment parenting, www.laptematern.ro si La Leche League

12. Calmante pentru colici?

Infacol. Cunoscut ca the best. Deocamdata se gaseste doar in Anglia. Noua ni l-a luat matusica dinainte de a se naste Filip si, din fericire, nu am avut nevoie de el.

Remediu natural: apa de marar (facuta in casa)

luni, 3 august 2009

A treia zi de viata, prima noapte acasa

6.30-7 - papa
8.30- papa

10.10 - vaccin in manuta
10.20 - poop (nr.3)
10.30-11 - papa
12 - control dr Carmen Ancar si dr Daniela Sicoe (pe rand)
12.15-12.30 - papa
13 - 13-15 papa

A fost o dimineata mai agitata, iar bebe a simtit si nu a mai dormit asa bine. Am fost intrerupti din alaptare de mai multe ori.
Plecam acasa.
Il imbrac cu salopetica si bonetica aduse de nasica.
Vin sa ne ia tati si doua bune prietene.
15-16 - papa

16.45-17.30 papa
19.20-19.40- papa
20.30-20.40- papa
21.15 - dusulet, masaj talpite, spirt la buric
21.25 - 21.40 - papa
21.46-22 - papa

2.15-2.25 - papa
3.30-4 - papa
5 - papa
6.50-7 - papa
7.15-7.30 - papa
A doua zi ne-a vizitat pediatra. Printre altele, ne-a recomandat calciu gluconic, pe care am inceput sa i-l dam din 7 august. Din 17 augst am inceput sa-i dam vigantol.


9 luni

duminică, 2 august 2009

A doua zi cu Filip

7 - papa

7-11 - somnic

11-11.30 - papa (Filip descopera patul lui mami)

12.30 - papa

14.00 - control Dr Sicoe (imi spune sa nu-l mai tin in salopeta pentru ca e cald si trecem la body-uri)

15.30-16.30 primim vizitatori: tati, bunica Lili, matusicile M&M si A. Vin la noi in rezerva pe rand.

16.30 - il inregistram pe bebe la spital

17-18 - papa

18-21 - somnic

19.00 - noi vizitatori bucurosi: nasica si bunicii de la Dunare
21.15 - baita si cantarirea (3,530 gr, a scazut 300 de grame de la nastere)

21.40-22.40 - papa -ambele titzi

Noaptea doarme linistit, iar eu ma uit la el prin patutul transparent. Nu-mi vine sa cred cat e de frumos. Mananc un snickers si ma culc. Se trezeste sa pape o data: pe la 2-3, apoi la 6.30-7 (cand e deja dimineata).

sâmbătă, 1 august 2009

Prima zi cu Filip

Dupa nastere, Filip era la nou-nascuti iar o asistenta draguta s-a oferit sa-i faca o poza si sa-mi aduca aparatul sa-l vad. Asa am aflat ca bebe era doar in pempers, asa ca l-am trimis pe tati cu sacosica de hainute. Mai tarziu am vazut ca dintre toate hainutele asistenta a ales salopetica rosie, cea pe care o cumparasem special pentru ziua lui, prima lui zi pe pamant.

8.55-9.10 - prima masa a lui Filip la tzitzi. Mi l-a pus asistenta la stanga si a supt cumintel. A stiut din prima cum, n-a bajbait, s-a descurcat de parca facea asta de mult timp.

Pe la 12.45 - l-am schimbat pentru prima oara.
13.00-13.15 - a doua masa a lui Filip la tzitzi dreapta. A supt cumintel, sper ca a avut ce.
15.30 - papa

16.00 - primii vizitatori

21.00 - baita si cantarirea (3,600 gr) (s-a nascut cu 3,850 gr)
>>papa iar, eu beau compot de prune

Peste cateva ore devine scancit (ii aud in sfarsit glasul!), cred ca nu i-a facut bine lapticul cu compot. Concluzia fericita este ca a supt laptic! Pe la 4-5 dimineata papa iar tzitzi, nu se linisteste, asa ca accept sa-i dea asistenta o seringa de late praf, dupa care urmeaza un poop si somnic.

Povestea nasterii

In curand sarbatorim 6 luni, scriu povestea la sfarsit de ianuarie.

Joi seara m-am culcat mai devreme decat de obicei, cu gandul ca trebuie sa ma odihnesc. Un gand imi spunea ca urmatoarea noapte va fi una plina.

Vineri dimineata (31 iulie), ca niciodata in ultimele luni de sarcina, n-aveam chef de plimbare. Simteam nevoia sa ma odihnesc, sa ma pregatesc pentru un efort. Parca imi trecea un gand, dar mi se parea prea frumos sa-l iau in serios. Asteptam de atata timp sa nasc, eu eram gata din ziua in care am facut testul, pe 23 noiembrie. Cand am aflat ca unii copii se nasc in sapt 37 si sunt considerati la termen, mi-am pus toate sperantele intr-o nastere inainte de termen. Si iata-ma la 11 zile dupa termen, asteptand ca bebelusul sa hotarasca ziua care va fi a lui pentru toata viata. Deci, nu speram ca o sa nasc, dar am ramas aproape de perna.

Pe la pranz incep sa simt niste usoare si scurte dureri de burtica. Abia perceptibile. Eram in canapeaua comoda de burete, ma uitam la televizor, leneveam. Iau un cartonas verde si incep sa-mi notez orele si minutele la care simt acele tentative de dureri: 12.33 13.37 14.39. Cred ca intre timp am adormit pentru ca apare o pauza pe cartonas. Pe la 4 pm concentrez iar toate simturile si mai notez ceva: 16.23 16.44 17 17.17 17.39 17.52 18.15 18.28 18.46 18.52.
Candva in intervalul il anunt si pe viitorul fericit tatic despe banuielile mele, dar ii spun sa nu-si faca iluzii, pentru ca nu ma doare. Sunt mai mult niste false dureri.

Si continui sa notez: 19.06 19.12 19.26 19.32 19.54 19.59 20.05 20.15 20.21
Preventiv, fac un dus ca sa fiu pregatita.

Notarile mele incep sa arate regulate, de parca ar fi contractii. Stiu ca cele false trec cu no-spa, asa ca iau unul forte (doar asa aveam in casa si n-am mai luat altul in sarcina). Viitorul fericit tatic imi aduce ceva de papa - salata de vinete si pepene - in caz ca nasc, sa am putere. Nu-mi fac speranta, ma gandesc ca abia acum ma apuca si pe mine contractiile false de care se plang atatea gravide.

Si continuam notarea, de data asta scrisul lui: 21 21.07 21.22 21.36 21.47 22.03
Ne hotaram sa mergem la spital pentru un control. O sun pe doctorita, nu raspunde. Ii dau un mesaj ca sa stie ca plec spre spital. Imi spusese cu o zi inainte ca in weekend pleaca la Campina si ca daca ma apuca nasterea cat e ea plecata sa o anunt si fie va veni ea, fie va anunta medicul de garda ca-s pacienta ei.

Am mai fi stat sa asteptam, dar masina era stricata si n-aveam de gand sa iau taxi. Asa ca trebuie sa prindem un tramvai de dus si eventual si unul de intors.
Hotaram sa plecam imediat dupa o contractie ca sa avem la dispozitie 15 min sa ajungem si sa urcam in tramvai. Incepeam sa simt mai bine contractiile, poate era doar o constientizare a nasterii insotita de emotiile de rigoare.

Luam geanta special adusa de la Istanbul pentru maternitate si pregatita din iunie, mingea de travaliu, pompa pentru umflarea mingii, impartim banii si delegam sarcini, V urma sa ii dea doctoritei, eu la moase si la asistente.

Dupa contractia de la 22.18 iesim din casa. Iesim din scara, intuneric si cald, se auzeau voci vesele dinspre masa cu banci din fata blocului. Vine barza? intreaba un glas de femeie. L-am lasat pe V sa gaseasca un raspuns. Chiar nu stiam daca vine barza si in plus, nu vroiam sa-mi fac iluzii.

In drum spre statie incepe ploaia. Sa ma intorc sa iau umbrela? Gandul de a ramane singura cu bagajele pe un trotuar intunecat seara la 10 si indurand o contractie m-a facut sa nu-mi doresc umbrela. Ajungem in statia de tramvai, vad o banca sub un acoperis, ma strecor (vorba vine, aveam 80 kg) printre niste adolescenti si ma asez. Dupa vreo 5 min vine tramvaiul. Am tim fix sa urc si sa ma asez pe un scaun ca incepe contractia. Nu era grea, dar incepeam sa contientizez din ce in mai bine.

Ii sunam pe M&B, viitori nasi ai lui Filip, care urmau sa se roage in timpul nasterii pentru noi. Ii anuntam din timp ca sa nu se culce.

Ajungem la camera de garda, spitalul CF2. O infiermiera/asistenta imi spune sa ma schimb in camasa&papuci si imi face foaia de internare. Dar eu nu sunt sigura ca nasc! Se poate sa ma consulte un medic inainte? "Pai cate saptamani ai?" 41 si 5 zile "Aaa, si cat vrei sa mai stai?" Ma gandesc ca ma internez si daca nu sunt in travaliu plec oricum. Ma pune sa semnez niste hartii, nu-mi da prea mult timp sa le citesc, iar eu la cat de emotionata sunt nici nu retin ce scrie. Hainele cu care am venit i le dau lui V sa le duca acasa, iar pe mine ma conduce o infiermiera la et 1, direct in sala de travaliu. Merg ca elefantica pe culoar, o femeie de serviciu ma atentioneaza sa merg pe margine (dadea cu mopul), ma gandeam ce mi-ar placea sa mi se rupa apa atunci.

Iata-ma singura in salita de travaliu. Sunt 3 paturi goale, mi-l aleg pe cel de la geam. N-am chef sa stau intinsa asa ca ma familiarizez cu locul. Apar doua asistente tinere dragute si zambitoare: Florentina, blonduta, la vreo 25 de ani si Ileana, roscata, la vreo 35 de ani. Ele erau moasele. Imi iau alte date, ma intreaba daca vreau celule stem sau anestezie. Eu le spun ca nu-s sigura daca nasc. Imi spun ca o sa ma vada dr Fathi care e de garda.

Peste cateva minute ma cheama la consult in cabinetul care este fata-n fata cu sala de travaliu. Dilatatie 2. Ma intreaba de contractii. Nu-s sigura. "Vom vedea la monitorizare daca sunt sau nu". Inapoi la sala de travaliu astept conectarea la miraculosul aparat care imi va da raspunsul daca nasc sau ma intorc acasa, ca eu de inducere nu vreau sa aud.

Ma plimb prin salita si astept. Mai dau un sms, hai si un telefon. Pe la 23 apare o alta graviduta cu contractii dureroase. O aduc in patul de langa al meu si urmeaza sa o monitorizeze pe ea prima. Moasele se agita in jurul ei, se pare ca va naste destul de repede. Dupa putin timp apare si dr ei, dna Delia Marinca. Sta cu ea in salon, o monitrizeaza, are contractii maxime. O vad ca se strange in timpul contractiilor (cam 45 decunde), dar apoi cate 5 minute intre ele ne povesteste viata ei din Spania, e vesela si are chef de vorba. Ma uit la ea, ma gandesc ca ar fi foarte frumos sa nasc si eu, dar inca nu mi-a confirmat nimeni ca ceea ce simt eu sunt contractii.

Incep sa ma plimb pe hol, la capatul lui ma asteapta V, emotionat si fericit si ingrijorat. Mai nou are companie, sotul colegei mele din sala de travaliu si fetita lor mai mare.

Ma intorc la patul meu, e mai interesant aici, Dalina mai are putin si naste. Dr ei sta langa ea si o ghideaza cum sa stea in timpul contractiilor. O moasa ii face o injectie sub burta si "dupa urmatoarea contractie mergem in sala de nasteri". Pleaca Dalina cu dr si ambele moase, la nici 5 min o aud strigand "iese", apoi aud planset de bebelus. Doamne, ce frumos, ce mi-ar placea si mie sa nasc!

Sunt din nou singura in sala de travaliu. E aproape 1 noaptea si nu m-au monitorizat inca. Dar incep sa simt mai clar contractiile, ca pe niste dureri menstruale care tin 30-40 de secunde. Ma plimb pe hol si merg la V, stau mai mult cu el, pt ca il sala ma plictisesc, vorbesc la telefon, o anunt si pe prietena Buzi ca sunt la maternitate. Am trezit-o din somn si abia dupa vreo ora m-a sunat inapoi sa ma intrebe daca nasc sau a visat. Se roaga si ea pentru mine, imi citeste Acatistul Sfantului Nectarie. M&B ma suna si imi dau mesaje. Se roaga si ei pentru mine. Eu sunt atat de relaxata, incat nu prea imi sta gandul la rugaciune.

La 1 noaptea sunt chemata din nou la control. De data asta e dr Marinca. Dilatatie 4-5. Yupiii! "Chemam anestezistul sa-ti faca epidurala?" Dar, eu nu am dureri mari. O sa-mi fie mai rau mai tarziu? Nu m-au lamurit, asa ca am refuzat anestezia.

Continui plimbarile catre V si inapoi. Usile saloanelor sunt deschise si vad mamici si bebelusi. Doamne, ce frumos!

O vad si pe Dalina intr-un salon. Isi alapteaza deja bebelusa. Intru la ea, arata foarte bine, iar fetita e mica si dragalasa

In sfarsit ma cheama moasele la monitorizare. Imi confirma ca am contractii si ca nasc in noaptea asta. Imi vine sa strig de bucurie. Dar chiar atat de repede? Eu ma simt destul de bine!

V ma bate la cap sa dau atentiile moaselor. Eu tot aman. Ma gandesc ca pana nasc eu se schimba tura si raman fara atentii pentru urmatoarele moase. Asa ca nu scot plicul din bagaj pentru nimeni.

Ma plimb in continuare pe holuri, stau cu V la cap de coridor si ne bucuram de travaliu. Contractiile incep sa fie mai serioase, dar stau in picioare, respir profund si rar si trec. V incearca sa-mi faca masaj cum a invatat la cursurile Lamaze, dar eu n-am nici un chef de masaj si il indepartez. Ma descurc foarte bine singura.

Ora 3.08 - alt control cu dr Marinca. Dilatatia 6. Suna din ce in ce mai bine! Le zambesc fericita doctoritei si celor doua moase. Ma intorc sa-i dau minunata veste lui V.

Din nou monitorizare la aparat. Ii aud inimioare lui bebe si simt ca ma incalzesc de fericire. Moasele imi spun ca am contractii maxime, adica 100. Adevarul e ca par mai dureroase la orizontala. Dar nu atat cat sa ma plang sau sa ma chircesc. Le spun moaselor ca as vrea sa ma plimb, penru ca ma simt mai bine si am contractii mai des. Imi confirma si aparatul ca la orizontala mi se raresc contractiile, as aca primesc din nou unde verde sa plec catre V.

Telefoane, sms-uri, incurajari si urari.

3.35 - dilatatie 7. Ies din cabinet si vad ca o asistenta ridica telefonul. Imi dau seama ca o va anunta pe doctorita mea.

la 3.50 a venit dr mea, Florina Mihalache. Imi rupe apa fara sa ma anunte (o tehnica barbara cu care nu sunt de acord) si o aud ca se mira cat de curata e. Le zice asistentelor sa-mi puna perfuzie. Oxiton. O, nu, asta nu vreau. Ii spun doctoritei ca nu vreau, ea imi spune ca ea hotaraste. Incep sa ma simt rau. Parca as avea o contractie permanenta. Sunt ametita. Merg in sala de travaliu cu moasele, imping, mi-e rau, as vrea sa ma odihnesc, dar nu se mai poate. Am impresia ca dureaza o vesnicie.

La 4.07 plec cu moasele spre sala de nasteri. Nu-mi dau seama de grandoarea momentului, sunt ametita, dar ma bucur ca am scapat de impingerile alea in gol.

"Copiii!" striga o moasa. Aud ca prin vis. A doua zi mi-am dat seama ca asa este chemat personalul neonato in apropierea nasterii.

In sala de nasteri e racoare, eu sunt transpirata, ma gandesc sa nu racesc, sa nu-i dau raceala copilului. Ma urc pe masa de nasteri. E acoperita cu folie de plastic si e rece. Langa mine e un geam deschis si vine frig. Dr mea se acopera cu folie de plastic. Arata ciudat.

"Si, acum, impingeti!" Deja, nasc, chiar nasc? Nu-mi vine sa cred! Abia astept sa nasc. O sa imping. "Nu e bine, doamna, trageti aer in piept si impingeti lung." Opa, cine m-o fi pus sa refuz epidurala? "Si acum lung, lung, lung!" Auuuu! "Nu tipati, doamna, tineti aerul in piept si impingeti!"O sa imping cum vreti voi! Doamne, scapa-ma de cezariana! Doamne ajuta sa imping copilul afara! "Si acum, doamna, faceti caca!" Ce sa fac? Imi amintesc ca am citit pe desprecopii ca unele femei confunda functiile, deci imping in continuare cum cred eu. "Foarte, bine!" (A doua zi mi-am amintit indemnurile doctoritei si ma gandeam ce intelegea sotul de la capatul holului). - Pauza intre contractii cam 5 min. Moasa ma ciupeste usor de burta ca sa grabeasca urmatoarea contractie. Incepe iar. - "Ileana, ma ajuti?" si moasa sare pe burta mea. Ce mai conteaza? "Lung, lung, lung! Maicuta Domnului, Sfinte Nectarie, Sfinte Parinte Arsenie, ajuta-ma sa scot copilul, sa nu ajung la cezariana! Ma uit la burta mea imensa si ma gandesc ca toate femeile astea din sala sunt naive daca ele cred ca o sa treaca ditamai copilul. Dar imping, imping cu toata forta ca sa nu ajung la cezariana. - Iar pauza 5 min. Deschis ochii si vad o ploaie de stelute. Au venit ingerii sa ne ajute! Sau mi-am stricat ochii. - "Si, acum lung, lung, lung!" Simt ca nu mai pot! Imping, ma doare, ma arde! NU MAI POT! Deodata simt doua picioruse de copil care se scurg afara. Burta s-a coborat. Vad in mana doctoritei este un copilas alb, curat, incredibil de curat, curge apa limpede de pe el, de parca l-ar fi scos dintr-o baita. Il tine de picioare, cu capul in jos. Ce om, de ce il tine asa pe bietul copil?
Filip a venit pe lume cu manutele stranse in dreptul pieptului, iar in primele zile acasa le tinea asa cand sugea.

E 1 august, ora 4.25.

Am stiut din prima clipa ca bebelusul meu e bine. Din momentul in care l-am vazut, grijile si durerile mele au disparut. L-au pus pe masa de langa mine si-l rasuceau pe toate partile. Filip plangea cu toata puterea. Moasa Florentina m-a intrebat unde e aparatul foto. S-a dus sa-l ia din sala de travaliu si a inceput sa-i faca poze. L-au infasat si mi l-au adus sa-l pup. Apoi, l-au dus la nou-nascuti si acolo l-a vazut tati. Bietul tati, numai el stie ce a auzit acolo la cap de coridor de spital.

Pe la 5 am coborat de pe masa de nasteri, m-am asezat intr-un scaun si am fost dusa intr-o rezerva de doua paturi (R9). Tati a aparut imediat. Era atat de emotionat! S-a grabit sa imparta atentiile pe la toata lumea. O moasa i-a zis sa se duca sa-mi ia mancare. Ce? De unde? A plecat buimac sa caute mancare la 5 dimineata, nu stia in ce directie s-o apuce, ce sa cumpere, dar era hotarat sa gaseasca. S-a intors cu ayran, era singurul fel de iaurt pe care l-a gasit. Ca tot am venit cu geanta din Istanbul la maternitate.

O asistenta mi-a zis sa mananc si sa ma odihnesc si apoi imi vor aduce copilul. Dar cum sa ai somn cand stii ca ai un sufletel la capatul holului?

Am inceput sa sun proaspetii bunici, prietene, sa dau sms-uri. Pentru mine era prima zi a unui nou an. De fapt, a unei noi vieti. Am primit cele mai frumoase urari. Eram vesela din nou, fericita ca am reusit sa nasc natural.

La 8.45 mi l-au adus pe Filip la alaptat. Era flamand, plangea, iar doamna aceea imi tot punea intrebari ca sa se asigure ca n-a gresit mamica. Eu vorbeam deja cu el, nu stiu ce i-am raspuns asistentei. L-a pus la pieptul meu si pana sa apuc sa fac vreo miscare, el deja sugea.

Abia pe la ora 10 mi l-au lasat de tot in salon, abia atunci am adormit si eu. Am dormit amandoi!

Revelionul nostru

Cu putin timp inainte sa nasc.

A fost cea mai frumoasa noaptea a noastra in doi. Primeam mesaje frumoase si telefoane bine voitoare de la putinii oameni care stiau ca suntem la spital. Eram atat de bucurosi ca sunt in travaliu, ca mai era atat de putin pana la nastere, ca s-a declansat nasterea in mod natural dupa 3 DPN-uri depasite (20, 23 si 25 iulie).

La 04.25 a venit Filip pe lume.

vineri, 31 iulie 2009

Revelionul nostru

Era in jur de miezul noptii, cu vreo 3-4 ore inainte de nastere.

Nu ne-am propus sa filmam in noaptea aia, s-a intamplat sa avem un telefon mobil pe care il foloseam doar ca agenda pentru numerele stocate in memorie. Din fericire, avem aceste imagini datorita acelui telefon.

Oare am contractii?

Am niste dureri slabute pe sub burtica de dimineata si parca mai clare de la pranz, dar nu-s regulate si parca nu se intareste si burta. Cand merg mai am intepaturi, dar dureri de spate n-am.
Eu pana acum n-am avut nici un fel de contractii si nu-mi dau seama daca ce simt acum sunt contractii sau nu. Deocamdata am luat un no-spa (primul pe toata sarcina) sa vad daca dispar durerile.
Bebe e destul de agitat.
Cum imi dau seama daca sunt contractii sau nu?

joi, 30 iulie 2009

Se vede ca in curand vine Filip

M-am intors de la dr Flo. Bebe e si mai pregatit si mai coborat decat era luni, colul meu mai deschis, mai sters, in sfarsit mi-a coborat si burtica, suntem aproape gata.
La echo s-a vazut ca bebe sta bine, are lichid suficient, placenta batranica, dar inca isi face treaba, inimioara bate ok, deci n-avem nici o grija. Acum, seara, am avut iar intepaturi.
Daca pana luni nu nasc, luni dimineata ma prezint la spital cu bagajal pentru o inducere soft, cu calciu. Daca nu are efect, plec si ma intorc miercuri pentru o inducere serioasa cu oxitocina.

Ma bucur ca nu m-am dus la inducere mai devreme, vad ca natura functioneaza, ca abia de cateva zile corpul meu se pregateste de nastere (pierdut dop, coborat burtica, intepaturi). Pana la urma doar Dumnezeu stie care e termenul real, eu aveam cam 3 termene, unul dupa UM (20 iul), unul dupa metoda populara (23 iul) si unul dupa echografiile din prima parte a sarcinii (25 iul) care aratau un bb mai mic cu o saptamana.

Din nou la plimbare

Ieri n-am mai avut nici o intepatura. S-o fi razgandit?
Plec din nou la plimbare!
Colegele de odisee au scos majoretele sa ne faca galerie :)

miercuri, 29 iulie 2009

Hop si dopul!

Pe forumul de zmeurici nu a mai aparut nici un bebelus 3 zile, oare ce se intampla? Cred ca urmeaza puiutii de august!

Azi am pierdut dopul gelatinos in sfarsit! De data asta, nu mai am nici un dubiu ca asta a fost. Am mai avut niste semne, niste banuieli dupa controalele gineco si ma gandeam ca o fi dopul, dar nu intruneau toate conditiile.

In plus, de sambata am niste intepaturi cand merg, ma sageteaza, uneori trebuie sa ma opresc pe loc un minut-doua pana imi trec. Sper sa fie semn ca se apropie nasterea.

Oricum, in weekend dr Flo e plecata din Bucuresti, nu stiu inca in grija cui ma lasa, poate nimeresc tot la Nayel, dupa toata reclama pe care i-a facut-o Blanca n-am nici o teama. Mai mult, pe mp3-ul pregatit pt nastere am muzica arabeasca, ii fac o bucurie daca e el.

luni, 27 iulie 2009

Poate il convingem sa iasa

Din categoria sunt leut si ies cand vreau eu, bebele nostru se tine bine inauntru. Am fost in seara asta la dr Flo, a umblat un pic la col si mi-a zis ca s-ar putea sa nasc dupa aceasta manevra (prost obicei medical, inutil si nebenefic pentru bebe)

Dar, nu. Bebe n-are nici o treaba, zici ca sta la 5 stele, nu cracanici cu capul in jos.