Cand vii pentru prima oara in Istanbul, te lasi prins de peisajul oriental si de obiectivele turistice promovate intens, toate de cultura si civilizatie musulmana. La a doua vizita din nou te surprind excursiile, vapoarele, povestile.
Abia la a treia vizita am descoperit ca in spatele acestor decoruri frumoase si a moscheilor marete in care sunt primiti turistii, se afla vechile biserici crestine, icoane de o frumusete rara, locuri in care s-au intamplat minuni, dar si locuri in care au fost martirizati crestinii.
Azi am fost la biserica romanilor din Istanbul, Sfanta Paraschevi (26 iulie), locul unde se intalneste comunitatea romaneasca in fiecare duminica si zi de sarbatoare. Nu e departe de zona turistica, dar destul de ascunsa de ochii trecatorilor. Am ajuns la predica, dar am fost primiti cu bucurie si invitati la masa, alaturi de ceilalti enoriasi, obicei care are loc in fiecare duminica.
Dupa slujba, parintele Sergiu si preoteasa Andreea ne-au invitat la un scurt pelerinaj in locurile sfinte. Am descoperit Vlaherne, biserica vlahilor, cantata in acatistul Acoperamantul Maicii Domnului si unde Sfanta Fecioara a facut mai multe minuni. Apoi, la mica distanta se afla Patriarhia Ecumenica, cu o frumoasa biserica unde se afla mai multe sfinte moaste, printre care ale Sfantului Ioan Gura de Aur si ale mamei Sfintilor Macabei, cea mai veche sfanta din lume.
Am ajuns apoi in zona Zeynitburnu, unde se afla Biserica Izvorul Tamaduirii, unde curge chiar un izvor cu apa sfanta, la care crestinii si musulmanii deopotriva veneau sa se vindece. Exista in apa izvorului 7 pesti mari colorati care traiesc si se reproduc in aceasta apa de sute de ani, fara a fi hraniti si ramanand tot sapte. Apoi, langa izvorul facator de minuni exista o icoana a Maicii Domnului care nu se lasa repictata. De 8 ori s-a incercat restaurarea ei si nu s-a prins vopseaua.
Ne-am oprit apoi sa vedem zidurile fostei inchisori Yedicule, unde au fost inchisi Sfintii Martiri Brancoveni. La colturi sunt turnuri inalte de caramida, cu gauri mici prin care am putut arunca o privire. E intuneric si rece. Acolo au fost inchisii Sfintii nostri pentru credinta lor.
Ne-a povestit parintele ca in zona turistica de azi, Eminonu, chiar langa podul Galata, se afla locul de martiraj, unde au fost decapitati Sfintii Brancoveni si multi altii. Acum acolo se afla un hotel si nu demult o familie cu copii mici, cazata in acel hotel, a ajuns la ei la biserica sa ceara ajutor pentru ca cei mici visau de 3 nopti foarte urat. Asta in cazul ca mai aveam vreun dubiu despre memoria locurilor.
Dar cel mai emotionant loc descoperit astazi este chiar biserica romanilor, ridicata chiar de Constantin Brancoveanu. Icoanele din biserica par ca au ochi vii si nu numai noi am simtit asta. Spunea parintele ca i-a mai spus si altcineva. In dreapta altarului se afla moastele Sfintei Arghira (30 aprilie), protectoarea croitoreselor.
Legenda spune ca era Arghira, o tanara crestina grecoiaca, a fost ceruta sa fie dusa in haremul sultanului si a refuzat. A fost inchisa timp de 17 ani in inchisoarea de femei din apropierea podului Galata, iar in timpul asta ea a cusut constant cu un singur ac si o ata scurta care nu se termina hainele pentru crestinele inchise in acelasi loc. Dupa ce a murit, oamenii au remarcat ca mormantul ei ramanea frumos si curat, iar lumanarile nu se stingeau singure.
In stanga altarului, se afla moastele Sfantului Nifon, Patriarhul Constantinopolului. Cred ca pana azi am trecut nepasatoare cu gandul peste numele acestui sfant. Parintele ne-a deschis cutiuta cu mica particica. Am simtit miros de mir, exact ca acela pe care il cumparam de la biserica. Parintele ne-a spus ca de cand are acea particica de moaste, niciodata nu a uns-o cu mir sau altceva, dar cand citeste acatistul Sfantului in biserica descopera ca izvoreste mir. Am citit de multe ori despre moaste care izvorasc mir dar pana azi niciodata nu am avut cinstea si miros, sa simt. Pentru ca puiul nostru scancea (ii iese un dintisor), parintele l-a atins cu sfanta particica si a tacut imediat, plansul s-a transformat in zambet, durerea in bucurie.
Mai sunt multe biserici si locuri de valoare crestina in fostul Constantinopol. Turcii au distrus mult, dar nu tot. Multe biserici au fost transformate in moschei, dar au ramas icoanele crestine. A ramas memoria locului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu