Dupa mult timp, ieri am iesit cu o familie de romani, cu o fetita si un baietel dragalasi cu care Filip a alergat in voie pe iarba. Pe fetita o lua in brate.
Noi ne-am intors epuizati, secatuiti de energie si dezamagiti. Si ne intrebam iar: de ce parintii romani vorbesc atat de urat cu si despre copii lor? De ce fetita aceea frumoasa si linistita este numita maimuta de taticul pe care ea il iubeste atat de mult? De ce baietelul acela zglobiu este numit nebun si obraznic? De ce copiii sunt numiti morti (de oboseala, de foame, nu conteaza), de ce trebuie sa stea cuminti in parc (si ce inseamna cuminte de fapt?) Si ca sa punem capac, am aflat in seara asta ca bataia se incepe de la 2 ani jumate, iar fetita a fost anuntata ca va fi data noua, niste straini abia intalniti. Daca i-ar fi trasmis acest gand sotiei, isi lua adio de la ciorba si dormitor conjugal.
Intalnim in fiecare zi familii de diferite nationalitati si nici una nu vorbeste atat de urat cu copiii. Poate au si ei expresii populare cu morti, nebuni, hoti, necurati, dar nu le folosec cu copiii lor. Nu-i ameninta nimeni nici cu bataia, nici cu altele. Au doar relatii normale, de iubire si respect.
lucrul acesta il intalnesc deseori si eu prin parcurile noastre..de multe ori am impresia ca popoul acesta e handicapat in privinta educatiei si cresterii copiilor..de la clasicul "nu e voie", pana la amenintari, pacaleli, distragerea atentiei de la un sentiment neplacut cu mancare (nu de la san),neincredere in copil (copilul merge foarte bine,dar il tine de gluga ca nu cumva sa cada)si multe altele..avem mult de crescut din pacate..
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu ce spuneti, fetelor. Ce diferenta de mentalitate intre cum se cresc copiii in Romania (bineinteles ca sunt si exceptii) si cum se cresc copii aici (la fel, sunt si aici exceptii).
RăspundețiȘtergereCel mai important lucru pe care trebuie sa-l invatam ca parinti e ca nu putem cere RESPECT de la copiii nostri ( si de la societate, in general) daca noi insine nu oferim RESPECT. Si, in acelasi timp, e foarte important sa ne ASCULTAM copiii. Ei trebuie sa simta cu adevarat ca avem urechile larg deschise si ca le AUZIM frustrarile, durereile, bucuriile, reusitele.
Si adaugind la toate acestea rabdare, perseverenta si consistenta, obtinem un copil educat, civilizat si ascultator. Fara sa tipam, lovim, amenintam etc.
asa este, ai dreptate, avem cred in gene sa ne comportam destul de dur. dar cum ne educam copii, asa trebuie sa ne educam si pe noi. si poate vom creste frumos impreuna si unii si altii.
RăspundețiȘtergerenumai bine!
O noua generatie de copii va sa imple lumea, in asteptarea binelui si a curatarii pe care o asteptam cu totii. cati dintre noi stim asta, cati dintre noi sunt pregatiti sa inteleaga ca un copil nu este un dar pe care sa il pasezi sau pe care sa il tratezi ordinar. Multi dintre romani isi iubesc copiii, foarte multi ii trateaza asa cum trebuie, cu respect si ascultare. altii nici nu ii iubesc si ii trateaza prost. dar cei mai riscanti sunt parintii care ii iubesc dar nu sunt constienti de ei insisi, facand din bataie si indiferenta o rutina, cei care zic ca "bataia e rupta din rai" si "unde da mama creste". o pedagogie a umilintei care creste buruieni in sufletele lor curate, generand la randul lor o rutina a descurajarii si fricii, care scade nivelul de constiinta al unor fiinte care au venit sa ne ajute sa fim mai buni.
RăspundețiȘtergere