As vrea sa opresc timpul in loc

... sa ma bucur de copilul asta zburdalnic, vesel, frumos, curat, dornic sa-mi stea in brate si sa petrecem fiecare zi impreuna, de dimineata pana seara, iar apoi sa doarma langa mine ca un ingeras. Nu am nici o graba sa-l culc singurel, sa-l invat independent, sa-l las in grija altora, sa ma intorc la munca mea, sa-l intarc. Savurez fiecare zi si ma gandesc cat de repede va veni vremea cand va merge la scoala, cat timp pierdut sa invete rascoale si conjugari. I-as putea face eu un rezumat pentru fiecare an plictisitor de stat inchis intre pereti si am alerga la fel prin parcuri, in iarba, in leagane, in padure, pe plaja, sa descoperim natura frumoasa din jur, sa-mi arate ce-l mira si ce-i place. Si ma gandesc cu infrigurare ca intr-o zi, nu foarte departe, vine studentia, undeva departe de casa si apoi mutarea, poate plecarea in alta tara, asa cum am facut si noi, asa cum e mersul natural al lucrurilor. Si ma duc langa puiul meu, asa cum orice animal sta langa puiul lui si ii prind manuta cand mi-o intinde si-l iau in brate cand imi cere si mancam amandoi si dormim toti trei. Va avea o viata intreaga sa fie independent, acum e puiul meu.

Iar studiile arata ca exact copiii care ii au pe parinti aproape devin adulti increzatori si curajosi.