Cautam scaun de masa. Nu l-am luat inca. Il alegem mai mult decat am ales rochia de mireasa.
Sa fie foarte stabil, sa aiba centuri sanatoase, sa stea fix la 90 de grade, sa fie destul de inalt ca sa stea la masa noastra, sa aiba tavita cu margine ca sa nu cada mancarea (toata) pe jos si sa nu-i vina prea sus, astfel incat sa poata lua mancarea de pe ea.
Sa fie foarte stabil, sa aiba centuri sanatoase, sa stea fix la 90 de grade, sa fie destul de inalt ca sa stea la masa noastra, sa aiba tavita cu margine ca sa nu cada mancarea (toata) pe jos si sa nu-i vina prea sus, astfel incat sa poata lua mancarea de pe ea.
(foto: Filip doarme in timp ce probeaza un scaun de masa intr-un magazin.)
Din nou, tati zis sa luam ce e mai bun pentru copilul nostru, sa nu ne uitam la bani. Mie mi se pare exagerat sa dau mai mult de 200 de lei pe un scaun de masa. Sunt atatia copii care nu au un mar cu biscuite la masa.
Ne interesam amandoi in paralel, printre prieteni, pe net, prin magazine. Ieri imi spune tati de un scaun de masa inglesina de 900 de lei. Cat? 900 de lei? Enorm! (mi-o si imaginam pe nevasta patronului inglesina, o grasuna mereu in cura de slabire, nemultumita de piata bijuteriilor din Paris)
Uite cum facem: luam un scaun de 200 de lei si restul ii dam unui copil care are nevoie mai mare de ei. Tati deja vazuse un caz intr-un ziar. Ne era greu si sa-i citim povestea, cu atat mai putin sa ne punem in pielea acelor parinti pentru o secunda. Ceea ce le-am dat noi este nimic fata de cat au nevoie numai pentru a-si putea tine copilul acasa, nu mai zic de proceduri medicale.
S-a intalnit tati aseara cu taticul acelui copilas. Au vorbit, i-a povestit despre ei, tati avea ochii in lacrimi si nu a putut sa-i spuna nici macar "o sa fie bine!". I-a spus el in schimb. Taticul optimist al acelui sufletel nevinovat.
Din nou, tati zis sa luam ce e mai bun pentru copilul nostru, sa nu ne uitam la bani. Mie mi se pare exagerat sa dau mai mult de 200 de lei pe un scaun de masa. Sunt atatia copii care nu au un mar cu biscuite la masa.
Ne interesam amandoi in paralel, printre prieteni, pe net, prin magazine. Ieri imi spune tati de un scaun de masa inglesina de 900 de lei. Cat? 900 de lei? Enorm! (mi-o si imaginam pe nevasta patronului inglesina, o grasuna mereu in cura de slabire, nemultumita de piata bijuteriilor din Paris)
Uite cum facem: luam un scaun de 200 de lei si restul ii dam unui copil care are nevoie mai mare de ei. Tati deja vazuse un caz intr-un ziar. Ne era greu si sa-i citim povestea, cu atat mai putin sa ne punem in pielea acelor parinti pentru o secunda. Ceea ce le-am dat noi este nimic fata de cat au nevoie numai pentru a-si putea tine copilul acasa, nu mai zic de proceduri medicale.
S-a intalnit tati aseara cu taticul acelui copilas. Au vorbit, i-a povestit despre ei, tati avea ochii in lacrimi si nu a putut sa-i spuna nici macar "o sa fie bine!". I-a spus el in schimb. Taticul optimist al acelui sufletel nevinovat.
Update: In aceeasi zi in care am scris postul, seara, ma suna prietena mea, Buzi, ca mi-a gasit scaun pe net si imi da linkul. Este exact ce cautam si la pretul la care il cautam. Asa ca am dat comanda si il asteptam incantati acasa luni, 25 ian. Am scapat la timp de drumuri prin magazine (programate in weekend), ca pe ghetusul asta nu ne venea sa iesim cu masina.
am citit si eu povestea, ingrozitor! Asa poate o sa fim si noi mai multumite ca avem copii sanatosi macar, uof!
RăspundețiȘtergere(de ce nu iei un scaun pe nivele, se urca se coboara... eu cred ca un booster de ala de la fisher e cel mai comod, il pui pe unde vrei, da parca tu cautai unul de lemn, no?)