O sa-mi fie dor ...

... de casuta noastra, un mic apartament, care la mutarea din Grozavesti parea imens; de ciresul de la geamul dormitorului, de bradul de la fereastra sufrageriei, de parfumul teilor care inunda casa in iunie

... de parintele Iustin, care, prin cantarea lui, trezeste credinta in sufletele amortite ale Bucurestiului. Imi amintesc ca il auzeam duminica dimineata, cand faceam cafeaua cu geamul deschis. Canta atat frumos, ca nu puteam ramane in casa!

... de biserica Sfanta Vineri, despre care se spune ca seamana cu Sfanta Sofia din Istanbul. Nu-i de mirare ca multi o confunda cu o moschee :)

... de manastirea Radu-Voda, unde e Sfantul Nectarie; acolo am gasit raspuns la intrebarile noastre, rezolvari ale probleme si dar la rugaciune. In biserica aceea simti ca nu vorbesti singur

... de atatea locuri sfinte din Bucuresti (Sf. Ecaterina, Sf Dimitrie, Sf Constantin si Elena, Sf Nicolae, Sf Stelian, ocrotitorul copiilor, Sf Mina, sf Spiridon, de sfintele bisericile pictate de Parintele Arsenie Boca: Draganescu, Elefterie si Sf Anton). Un oras paradoxal,care pare stapanit de graba lumeasca si ura si in care se odihnesc moastele unor mari sfinti crestini.

... de parcul in care am petrecut prima vara cu Filip, prima luna impreuna si care a fost numai al nostru pentru o iarna

... de Grozavesti, locul m-a atras din copilarie, fara sa stiu ca acolo aveam sa-mi intalnesc jumatatea. Poate acesta a fost si motivul pentru care am ales acea facultate cu pretentii peste masura competentei, dar care oferea cazare, contra spaga, in locul mult dorit

... de buna dentista Ruxi, care m-a invatat sa rad pe scaunul stomatologic

.. de covrigii turcesti in colt

... de prieteni, cu care ne-am vazut prea putin

Si totusi, as prefera sa nu ma mai intorc in Bucuresti.

Editez pe 19 aprilie: Dor am scris? Nu mi-e dor deloc de Bucuresti! Nici macar de apartamentul nostru. Sper sa se bucure de el chiriasa la fel de mult cum ne bucuram noi de cel in care stam in Constanta.