Am avut o mare bucurie sa redescoperim icoane crestine si oameni care se inchina ca noi intr-un loc in care toate ne pareau atat de diferite si straine.
Am ascultat pentru prima oara Sfanta Liturghie cantata in limba locala, greaca, sarba si, din cand in cand, in romana. Cred ca sunt mai multe limbi, dar nu le-am recunoscut noi.
Prima impresie cand am vazut toti oamenii din biserica - vrei 70 - a fost ca toti sunt romani. Semanau atat de bine, femeile erau imbracate ca ale noastre, ba chiar cu pantaloni si bluze destul de mulate. Erau si unele cu fuste si batic, cred ca rusoaice. Apoi, am observat foile cu textul rugaciunii scris cu caracterele limbii locale si i-am auzit cantand, majoritatea in respectiva limba. Nici prin gand nu mi-ar fi trecut. La sfarsit, i-am admirat pentru credinta lor. Tot a-r-a-b-i-i sunt mai credinciosi, chiar daca de alta credinta. N-am mai vazut alti romani (desi sunt cam 1000 aici), greci erau doar o familie (si ei tot vreo mie in oras) si inca una de rusi, banuiesc. Dar am simtit acolo unirea natiilor prin credinta. Parintele, care este grec, semana perfect unul de-ai nostri.
M-am bucurat ca am primit paine sfintita (mi-a lipsit de cand am venit aici), acum avem ce lua dimineata. Si m-am bucurat ca exista o camera unde am putut alapta (ceea ce la bisericile de la noi nu exista). A, da, si m-am bucurat ca sunt scaune pentru toata lumea.
Mai este aici o biserica ortodoxa copta (nu stiu exact ce inseamna) cu hramul Sfintilor Petru si Pavel, care vor fi sarbatoriti saptamana viitoare.
Din cate stiu eu, copt insemna crestin.
RăspundețiȘtergerevai, poza asta cu Filip e superba! ati prins momentul perfect!
RăspundețiȘtergere