Am intrat la cateva botezuri in perioada in care eram gravida si ma emotionam mereu mereu, abia imi stapaneam lacrimile, desi nu-i cunosteam pe copii sau pe familiile lor. Se nimerea sa fim in biserica si ramaneam si noi intr-un colt.
Am ales biserica din apropierea casei, pentru ca parintele de aici ne cunoaste si la un moment dat, cand inca nu eram graviduta, mi-a zis "sa vii aici sa-ti botez copilul". Atunci ma gandeam "sa se nasca el mai intai si vedem noi unde il botezam". Dar vorba parintelui mi-a ramas in suflet si mi-am amintit mereu cand intram in biserica in perioada sarcinii. Asa ca am fost la parintele la biserica la 8 zile pentru molifta si i-am zis si de botez. N-am intrebat cati copii vor fi, desi ne doream sa fie mai multi. Iisus a stat la coada dupa alti oameni ca sa fie botezat, noi de ce sa fim singuri? Dar nu aveam de unde sa stim de atunci daca mai apar si alte solicitari, doar am sperat. Nu stiam nimic de cum va arata cristelnita, dar speram sa fie cat mai simpla, pentru ca Ioan Botezatorul savarsea aceasta ceremonie intr-un rau, iar Iisus acolo a fost botezat. Din acelasi motiv am vrut si o lumanare cat mai simpla si cat mai mica. Pana la urma a avut trandafiri si irisi, a fost frumoasa si s-a incradrat in modelul celorlalte lumanari de la slujba.
I-am rugat pe nasi sa-i cumpere haine cat mai simple, practice, sa le poata purta dupa aceea, mie mi-ar fi placut doar o salopetica sau un body simplu si atat. Ei au luat mai multe, dar intradevar practice, le va purta in parc toamna asta. Rugamintea a pornit tot de la exemplul botezului Domnului, care a fost imbracat in haine simple.
I-am rugat pe invitati si mai mult pe invitate sa se imbrace decent, sa-si acopere parul, sa poarte fuste sau rochii (nu le-am cerut sa nu se machieze, dar eu mi-am colorat ochii).
Am cumparat esarfe albe si le-am oferit cadou invitatelor la botez, alaturi de cruciulitele marturii, pe care le-am cumparat la recomandarea bisericii (mi s-a parut o idee foarte buna). Din fericire si participantii la celelalte 5 botezuri care au avut loc in acelasi timp au fost imbracati destul de decent, cam mult negru din pacate.
Am invitat doar rude apropiate ca sa fiu sigura ca nu vin oamenii ca la spectacol si ca nu vom avea doamne prea sexy in biserica, pentru ca am mai vazut asta la alte botezuri. Fetele se imbraca pentru restaurant, dar din pacate intra si in biserica asa.
Ce am simtit eu cand a fost scufundat bebe: o bucurie enorma si o siguranta absoluta ca tot ce i se intampla este bine. Cand mergeam spre biserica ma asteptam sa-mi fie teama, dar nu a fost asa. Am avut aceeasi siguranta si fericire de la nastere, cand l-am vazut pe bebe, inca nu plangea si stiam ca este bine. N-am intrebat dr daca e bine nici macar cand l-au luat la control, doar ma uitam la el linistita si stiam ca e foarte bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu