Mai era putin si faceam un an de cand ne doream sa apara un sufletel in viata noastra si parea ca ne afundam in obstacole si asteptari.
Am inceput ca o familie informata cu un set de analize, care evident ca nu au iesit toate bune, asa ca au urmat tratamentele clasice romanesti, antibioticele. Apoi postul, perioada in care Parintele Arsenie Boca spune sa nu faci copii. Apoi o raceala si alte antibiotice si apoi alte analize si o alta raceala. Si din nou post si din nou analize proaste.
Din cand in cand ajungeam la Ruxandra, dentista mea preferata, si ii povesteam aventurile mele.
Atunci a fost momentul zero: "Tu la Sfantul Nectarie ai fost?" Auzisem de sfantul, chiar citisem cate ceva pe net, stiam ca sunt sfinte moaste in Bucuresti, dar nu fusesem. Si nici nu remarcasem icoana din cabinet care statea fix in fata mea. Mi-a povestit Ruxandra de o alta pacienta a ei care a ramas gravida dupa ce s-a rugat sfantului, apoi de alta prietena a ei care a primit un ajutor miraculos intr-o alta problema, mi-a explicat cum se ajunge, iar la urmatorul control mi-a adus si acatistul. Intre timp m-am trezit internata in spital si programata pentru o interventie chirurgicala pentru o anume pietricica pe care a vazut-o un anume doctor. Fug din spital sambata, iar duminica ajung la Radu Voda la Sfantul Nectarie.
Din acea duminica de sfarsit de septembrie problemele mele au disparut. A aparut un prieten care mi-a recomandat un dr, care m-a asigurat ca n-am nici o pietricica pacatoasa si nici un motiv de operatie, dar mi-a mai dat si el niste antibiotice pentru analizele buclucase.
23 noiembrie. Duminica. Eram amandoi la Sfanta Liturghie la Radu Voda si ardeam de nerabdare sa facem testul. N-am asteptat sa se termine slujba si am plecat direct spre farmacie si acasa. In pantecul meu crestea o minune. V. mi-a spus ca in ziua aceea Sfanta Parascheva parea ca ne zambea in timpl slujbei. Parca am simtit si eu, dar nu indrazneam sa cred. Am retinut ochii Sfintei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu