In primavara, cand au aparut papadiile in parc, Filip incerca mereu sa le guste, iar eu ca o mama grijilie si neinformata ce eram i le scoteam din gurita, pentru ca "nu erau de mancat". Acum, dupa ce am pus mana si am mai citit, am aflat ca erau de mancat, ba sunt foarte apreciate, recomandate, nutritive. Sursa aici.
Si ma gandeam, inca de atunci, daca am avut incredere sa-l autodiversific, adica sa-l las pe el sa aleaga ce mananca si cum si sa nu-i var eu hrana in gura, sa accept ca sunt zile sau mese pe care nu le mananca, de ce nu am incredere sa-l las si afara sa guste ce vrea? Ca doar nu a incercat sa guste nici catelul, nici pisica. Doar iarba si papadia.
Salutare.
RăspundețiȘtergereSi Olguta gusta iarba din parc.
Ca si exemplificare, am si cateva fotografii aici. Am facut chiar o mica sedinta foto cu drumul nostru spre/in parc, iar unele fotografii numai tu le vei intelege. Daca un cititor fidel al blogului tau le va viziona, se va amuza ca am pozat, pe langa Olguta, fatada unui bloc care isi face, la diverse etaje, izolare termica.
Deci,http://picasaweb.google.ro/oana.popescu.carlova/ParculNostruCuOlguta#.
Sper sa poti vizita linkul.
Va imbratisez.
Ce surpriza frumoasa! Multumesc! Mi-e un dor de parc ... Chiar azi ma gandeam la el dupa ce am vazut pozele cu salciile de pe blogul tau.
RăspundețiȘtergereDa, salata de papadie e si gustoasa si foarte buna la ficat! Eu stiam de ceva vreme despre ele, mai cu seama ca mama este foarte receptiva la terapiile alternative.
RăspundețiȘtergereDar la noi in parc s-ar putea sa fie asezonate cu pishu de caine deci... Poate in Doha o fi altfel. :)