În maternităţile din România se omoară zilnic bebeluşi pe care părinţiilor îi condamnă la martiriu şi îi oferă călăilor cu ecuson. Din punct de vedere legal se numesc avorturi şi sunt permise.
Ginecologii romani, aceiaşi pe care noi îi şpăguim ca să ne ajute să aducem pe lume copiii, au decapitat 11 milioane de prunci din 1989 până în 2000. N-am găsit cifrele până în 2010, doar că sunt cam un sfert pe milion pe an înregistrate în clinicile care raportează, dar probabil că s-ar aduna o populaţie de copii egală cu cea a României de azi. Mulţi dintre aceşti prunci s-au stins chiar în maternitatea Giulesti, chiar de mâna d-rului Marinescu, care povesteste nonşalant că într-o vreme venea o călugăriţă să ia pruncii decapitaţi ca să nu fie arşi în crematoriul Giulesti. Acelaşi Marinescu, care explica la ştiri că el e obisnuit sa dea viata, nu sa o ia.
Păcatele poporului român atârnă greu.
Poate că ar trebui separate maternităţile în care se nasc copii de instituțiile legale în care li se curmă viața micilor condamnaţi, clinicile în care se lucreză pentru viață de cele în care se lucrează contra vieții. Ar trebui ca personalul medical să aleagă între cele două, ca să nu devină confuz la oboseală.
Există ţări care interzic sau îngreunează accesul femeilor la avort: Irlanda, Germania, Polonia, Lituania, Malta, Chile, El Salvador (conform numelui :) ), Cipru, Insulele Feroe, Finlanda, Spania, Luxemburg (date de aici si de aici ), si altele, cu siguranta. In Qatar, avortul este interzis.
Oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape din necazuri, Iar Dumnezeu ii roaga pe oameni sa nu mai faca pacate. Acum, cine de cine sa asculte? Asa suna o vorba a parintelui Arsenie Boca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu