In vacanta in Atena si pe insula Aegina

Am ajuns aseara la 6.20 in Atena. Grecia de sus e superba, ca toata Europa de altfel. Prima impresia era de acasa, grecii seamana cu romanii, la vorba, la port.
Am luat trenul/metrou din aeroport, am mers cateva statii bune la suprafata, o experienta de mare bucurie pentru Filip. Apoi, a intrat metroul sub pamant, a crescut galagia, s-a aglomerat, plus schimbari de rute, n-a mai fost atat de placut. Statia Victoria la care trebuia sa ajungem noi era inchisa, deci, iar shimbari.
Cand am iesit din metrou, pe la 8.30 seara, ne-am trezit inconjurati de tot felul de indivizi suspecti, care ne cereau bani. Grecii pe care ii intrebam de adresa hotelului ne recomandau toti sa luam taxiul, desi distanta era scurta, dar ne-au avertizat ca e periculos. Pana la urma am luat un taxi desi nu mi-as fi dorit pentru ca nu aveam scaunul de masina la noi. Am ajuns rapid, a costat putin. Soferul ne-a avertizat si el sa nu iesim seara din hotel, pentru ca-s multi imigranti periculosi, "romani, bulgari, pakistanezi". Bine am venit din Qatar, unde romanii sunt europeni si vestici si toata lumea ii primeste cu bratele deschise. Am lasat planurile tzatziki pe alta seara si ne-am multumit cu o cina de grisine cu susan si apa plata luate de la supermarketul din fata hotelului.
Hotelul a fost usor dezamagitor, dar era deja 9, am ramas. Receptionera nu vorbea decat greaca, dar ne-a dat-o la telefon pe patroana, o tanara englezoaica. Am primit o camera "buna" de 60 de euro fara mic dejun, scump fata de alte capitale europene, iar dimineata, cand am vrut sa deschid balconul, ne-am trezit si cu draperia si ceva tencuiala pe noi. Filip a dormit bine, iar tati i-a spus la plecare receptionistei "sagapo", un fel de "se acabo" ("s-a terminat" in spaniola), numai ca prima inseamna te iubesc in greaca. Femeia a fost incantata.
Am plecat la 9.30 de la hotel, ca sa avem timp sa ajungem in port pana la 12 cand incepea greva la metrou.
Am mers cateva strazi pe jos, Atena e frumoasa ziua, placuta, dar nu din cale afara. Mi-au placut blocurile cu balcoane luuungi si copertine colorate, seamana cu cele din Barcelona.
Din nou metro, linia rosie, apoi albastra, in final verde, am iesit de sub pamant, iar peisaj, iar bucurie si am ajuns in Pireu, de unde am luat vaporul de o ora spre Aegina ( Eghina ), insula Sfantului Nectarie.
Ne-am bucurat sa gasim in port covrigi cu susan care semanau cu cei turcesti si ceai negru pe vapor care aducea si el un pic cu cel turcesc. Apoi, pentru cafea a trebuit sa asteptam sa se trezeasca barmanul care adormise pe punte.
Insula Aegina e un paradis, cu munti, verdeata, paduri, plaje, casute si hoteluri mici rasfirate si 11.000 de locuitori.
Ne-am cazat in zona Agia Marina (Sfanta Marina), azi de Sfanta Maria.
Mi-a placut in Atena ca au multe statii de metrou care poarta numele bisericilor din zona: Agios Antonio, Agios Dimitrie, Agios Nicolas, etc. Si pe insula sunt cateva astfel de zone.
Prima experienta pe insula: am gasit mainutele la o terasa, o pisica, apoi ratuste la alta terasa, plante pe care le putem atinge fara sa ne intepe. Cat am stat la masa, Filip a fugarit niste ratuste si striga ''ma-ma ap'', adica mac mac in apa. Deci, numele de ma-ma s-a dat. Oricum nu-l spunea prea des.
E vreme buna de plaja, asa ca mai scriu si maine.