noi multe cuvinte, dar in parc nu ne intrece nimeni. Ne cataram pe toate topoganele, el viteaz in fata, eu mai cu griji in spate, urcam trepte, ne prindem de bare pentru o placuta si vijelioasa alunecare spre groapa cu nisip.Ii place sa fie intre copii, se bucura cand urca mai multi pe tobogan, se joaca acolo sus, apoi, leutul cel viteaz se strecoara printre copii si se da primul. Sunt cativa de 3-4 anisori care ezita sa se avante pe tobogabele cele inalte sau intortocheate, mai sunt si cateva fetite grijulii sa nu se murdareasca sau cu bunicute descurajatoare de pe margine. In timpul asta, leutul parcului escaladeaza din nou scara pentru inca o tura.
S-ar lua la intrecere cu Bryce al meu care la fel e viteazul parcului si de multe ori trece la categoria copilasilor mai mari!!! Ce sa zic, cred ca leutii nostrii sunt pur si simplu neinfricati!!! Va pupam dulce!!!
RăspundețiȘtergereCE bine e ca ai un pui curajos . Sa nu te pierzi cu firea in fata avantului sau si sa ii fii alaturi sa-l sprijini, nu sa-l temperezi. Eu cred ca copii trebuiesc incurajati in ceea ce simt ei sa faca. Puiul meu se juca ce se juca cu avand , si deodata se aseza pe margine si se uita minute bune la ceilalti copii. nciodata nu am incercat sa-l oblig sa faca altceva decat ce a simtit. Al tau e leut, al meu e filozof :). vavaly
RăspundețiȘtergere