luni, 26 noiembrie 2012

Traditia nasterii la romance

Cand ne gandim la nastere, avem imaginea actritelor americane care zbiara intinse pe spate pe un pat de spital. Cum era nasterea inaintea maternitatilor si a filmelor americane?

Femeia romanca isi nastea pruncul acasa sau la camp, unde o apuca. Nu astepta cu valiza in hol si nu alerga din mall in mall pentru ultimele must-have-uri.

Nasterea se facea in genunchi ca-ntr-o rugaciune sau in picioare (pozitia verticala care ajuta fatul sa coboare) pe pamant, considerat sfant.
Nasterea in apa nu este traditionala si, dupa ce am trecut printr-una, nu pot zice ca ajuta foarte mult. Cred ca pozitia in genunchi este mult mai importanta!

„O legătură simbolică puternică există între femeia născătoare şi pământ. Viaţa înfloreşte pe pământ."(Catherine Pont-Humbert)

Nasterea era asistata de o moasa, care la intrarea in camera se inchina si se ruga pentru femeia in travaliu.

Uneori, femeile nasteau pe un brat de fân, peste care se aşternea o pătură, aşezat la capătul patului, ca să amintească de naşterea pruncului Iisus.

Travaliul se petrecea in miscare, in curte sau in iarba, cu sotul, cu familia sau cu femei ajutatoare,intr-un mediu firesc si confortabil comparativ cu paturile de spital si centurile de monitorizare. Bunica sotului meu a stat pe iarba cu bunicul de la 9 la 5.

Pe vremea cand nu exista o industrie  datatoare de rate femeilor stresate "femeia care nu ramanea gravida recurgea  la rugăciuni,  descântece, leacuri băbeşti, care să o ajute să rămână însărcinată. Ea ţinea toate posturile, dădea acatiste ori punea să i se citească rugăciuni la biserici şi mănăstiri. Sfânta Vineri era considerată protectoarea femeilor căsătorite, pe care le ajută la naştere, de aceea în dorinţa de a intra în graţiile ei, femeia care îşi dorea copii, ţinea sărbătoarea."

Am cules informatii de pe crestin ortodox si din povestile bunicii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu