A fost o zi to remember. Imi notez sa nu uit, dar sunt sigura ca nu voi uita.
Sunt cu Filip la bunica, tati plecat la Bucuresti. Am iesit la plimbare fara carut, fara mei tai, noi doi cu autobuzul. Am vizitat-o pe mamaia si am plecat in parc.
Filip a vrut in brate pana la locul de joaca, acolo ne-am intalnit cu prietena Nectaria. Erau putini copii la doar -1 gr. Dupa 40 de min, obositi am luat-o spre statia de autobuz, tot in brate. Statia in stanga, trecerea de pietoni in dreapta, copilul greu. Vad autobuzul venind, alerg, Filip rade, crede ca facem calul. Urcam, stam pe un scaun langa usa, care e relativ stricata, uneori se inchide, alteori nu. Ajungem, coboram si urmeaza un luuung drum spre bloc, aproape cat o alta statie. Copilul obosit, eu optimista, visand la un pranz copios. Sun bunica sa ia paine, nu raspunde, mergem mai departe. Nu e paine in jur, doar cateva farmacii, o cafenea, un cabinet medical. Ajungem in sfarsit in scara, rasuflu usurata, asteptam liftul, urcam si bezna. Coboram, urcam iar, tot bezna. Deci, o calatorie in intuneric sau sport pe scari 7 etaje. Aleg varianta sportiva. Am ajuns cu tricoul ud, ca la Doha vara, doar ca aici toate termometrele au ramas blocate sub zero.
E abia pranzul, Filip a adormit repede, eu m-am relaxat la Jon&Kate+8, i-am admirat iar pentra viata lor frumoasa cu 8 copii, apoi miresele, e placut sa stai la pranz la tv cat copilul doarme.
E placut 1 martie fara martisoare, fara flori rupte, fara grija ce si cui dai, fara macar sa-i explici copilului ce-i cu sarbatoarea asta, cu care n-am nimic. A aparut tati apoi, cu calutul sub brat, zambile si martisoare pentru mine si bunica. Filip nu stia de ce sa se bucure mai mult, de tati, pe care nu l-a mai vazut de ieri sau de calut, pe care nu l-a mai vazut de vreo 4 zile. Am iesit toti la un loc de joaca nou, ei s-au jucat, eu am vrut dulce, baclavale vegane.
frumoasa zi ati avut.
RăspundețiȘtergere