La 6 luni incepeam diversificarea cu fructe, legume, cereale, mai apoi oua, peste si eventual lactate daca mai credem in legendele calciului. La un an aveam momentul magic al oleaginoaselor si al mierii. Un inceput frumos, sanatos, optimist, o imunitate naturala.
La 2 ani incepem sa ne intrebam cand e momentul sa introducem zaharul alb (pe care nu i l-as oferi niciodata de buna voie), E-urile, coloranti, aromele, pe scurt, mancarea pentru copii (Danonino, Barney, bomboane, torturi, prajituri). E varsta socializarii, cand copilul isi doreste cel mai mult sa fie intre copii, iar meniurile din gradinite sunt o adevarata provocare pentru sanatatea lui si planurile parintilor.
Ma gandesc ca e mare si, daca mananca sanatos acasa, va rezista ofertei chimicale. Pe de alta parte, acum dulciurile lui preferate sunt fructele si semintele. Oare ii vor mai placea cand va da de gustul dulciurilor rafinate?
Sa sti k e o adevarata provocare venirea in contact cu dulciurile din colectivitate. Pe fiul meu l-am obisnuit de mic cu stafide in loc de bomboane.si el asa le zicea:bobo. Cand a inceput grdadinita... au venit pe rand: daninino, biscuiti cu crema, budinci,etc...
RăspundețiȘtergereLa inceput ma zburleam la ele, si numai il faceam sa le vrea si mai mult. Apoi am inceput sa merg dupa el la gradinita cu ceva de-acasa facut de mine.batoane de cereale si seminte, rafaelo,covrigei,,,, sau fructe. Asa ca el imi dadea ce primea ca gustare de la gradinita si eu ii dadeam ce ai aduceam :)
Nu mereu imi reuseste dar macar atunci cand o faceam nu il mai gaseam mancandu-le inainte sa ajung eu.
voi pe unde mai sunteti acum? Sunt si grqadinite care nu ofera nimic din comert. Pretind ca dulciurile (ca uneori ofera prajituri de casa) sunt facute cu zahar brun. Fetita mea e la una dintre ele. Daca vrei mai multe date pentru Bucuresti, pe blogul meu e o sectiune de contact, iti detaliez cu mare placere ce am aflat pana acum. Succes!
RăspundețiȘtergereAh, eu sunt in cautarea uynui loc de joaca unde se ofera mancare mai sanatopasa nu pizza si cartofi prajiti, vine ziua fetitei mele si parca acum e mare, ar merge ceva organizat.
Fetita naostra nr. 1 n-a stiut ce e zaharul pana pe la 3 ani, nr. 2 a primit ciocolata ininte de sa ii fi iesit dintii (nu ca as fi gasit eu ca e ok, i-a dat sora ei fara sa fi remarcat eu)
RăspundețiȘtergereDe obicei acasa primesc numai ce consider eu ca e ok, cu restul din lumea de afara fac compromisuri atata timp cat se poate. Am o aversiune rar intalnita fata de ketschup si fata de orice fast food-uri astea sunt tabu!
Mi-a fost si mie teama ca odata cu socializarea alimentara copiii vor prefera junkfoodul dar n-a fost asa. La gradinita gatim noi parintii, deci avem controlul asupra ce se mananca (suntem toti vegetarieni la gradi) si daca mai scapa cate un junk se stie clar, acasa eu nu cumpar chipsuri.
Pofta buna ;O) Raluca
greu cu picii astia...:)))
RăspundețiȘtergereRaluca, despre ce gradinita vorbesti acolo, e in Bucuresti? Suna interesant ca gatesc parintii!
RăspundețiȘtergereZoozie, e ceva mai bine, dar tot nu as fi incantata sa se invete cu portia zilnica de dulciuri si cocaturi. Probabil o mana de caise uscate sau merisor ar fi un desert utopic.
Cu locurile de joaca nu prea mai sunt la curent, dar as incerca sa aduc mancarea de acasa sau dintr-un loc sigur.